Vali Salavastru are, printre trasaturile sale politice, cateva care surprind destul de mult. Una dintre ele ar fi incapatanarea. Daca lui Vali i-a intrat o idee in cap, n-o mai scoti de-acolo pana cand nu iese singura. Este tenace, razbatator, cu pasi calculati, chiar daca urma pasilor sai seamana cu senila de buldozer. Mai are o caracteristica speciala Vali: agilitatea. Si-a cautat rost pe ramurile stufoase ale societatii, acomodandu-se rapid in orice loc, fie acesta la o regie autonoma, societate privata, societate de stat sau institutie publica.
In ce priveste crezul politic, l-am admirat deopotriva cand impartaseam impreuna valorile nestramutate ale social-democratiei de la PD, cat si atunci cand a ales dreptele nazuinte de la PNL.
Prin lentilele acestor doua calitati as privi protestul adresat de Salavastru conducerii centrale a PNL.
Este clar ca Vali Salavastru a judecat inainte de a face acest pas important. Nu se putea arunca cu fruntea inainte fara sa-si asigure variantele castigatoare. Altfel ar fi ca si cum Oajdea, suparat ca n-ar fi ajuns la guvernare, i-ar fi cerut demisia lui Emil Boc sau chiar a sefului PD-L. In paranteza fie spus, cred ca Oajdea inca se mai codeste in ce parte sa o apuce in ceea ce-i priveste pe sefii lui locali, asa ca Boc mai poate sta linistit.
Vali Salavastru acuza nepriceperea si aroganta negociatorilor PNL, care nu au reusit sa retina acest partid la guvernare, desi avea doi petitori( care se dusmaneau intre ei, dar au sfarsit descoperindu-si o duioasa, dar apriga, iubire). In plus, nici reprezentativitatea negociatorilor nu ar fi fost tocmai justificata, din cauza lui Bogdan Olteanu, fost presedinte al Camerei Deputatilor, glorios castigator al locului 3 in circumscriptia in care a candidat.
Care ar fi calea de urmat pentru PNL, in viziunea lui Vali? Fuziunea cu PD-L, pusa la cale de o echipa de negociatori competenti, care sa coaguleze dreapta unica, „intr-un mare partid de dreapta, care sa guverneze Romania ani buni de acum inainte”.
Ca sa fiu sincer, ideea trasarii hotarului politic intre doua mari entitati politice, care sa reprezinte stanga si dreapta, este un gand care are multi adepti, in mai toate segmentele sociale. S-ar simplifica mult lupta politica si cred ca s-ar responsabiliza partidele mai hotarat decat prin orice fel de vot uninominal.
Gaselnita apropierii celor doua partide a mai fost scoasa pe tapet si inainte de alegeri, atunci cand Basescu a conditionat negocierile de indepartarea grupului Tariceanu, insa raspunsul din interiorul PNL nu a fost atat de viguros in favoarea acestei propuneri, astfel ca intre timp s-a nascut, botezat si, in curand, va fi intarcat guvernul Boc.
Posibil ca, statulul de „opozitie purice de 20%” pe care l-a capatat PNL (sa ne amintim ca acelasi procentaj l-a avut si la guvernare), sa devina deranjant pentru multi capi penelisti care au afaceri cu statul, urmarite de stat sau datorii la stat. Astfel am putea asista la aparitia unei forme organizate de traseism politic, dupa modelul: „hai toti odata, nu unul cate unul”.
Vali Salavastru are toate motivele sa fie nemultumit. A pierdut alegerile in circumscriptia lui, pe baza unei legi pe care multa lume o considera proasta, sefii lui au preferat sa lase partidul in opozitie, el insusi nu stie ce sanse are sa pastreze inalta functie de la Protectia Consumatorilor, chiar daca s-a angajat prin concurs.
Intrebarea e daca Vali Salavastru va fi urmat, in demersul sau si de alti liberali, sau va ramane singur, suspendat intre un partid pe care tocmai l-a ofensat si celalalt partid, care nu i-a destinat semne de iubire. Pentru ca eu nu prea cred ca Tariceanu ar putea avea depresii post-sarbatori din cauza lui Vali Salavastru, in asa hal incat sa lase locul liber.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu