Ironia soartei face ca, acum un an, Ludovic Orban sa fi fost acuzat de producerea unui accident cu victima, in urma pierderii controlului asupra volanului. Presa a sarit, in buna traditie nationala, cu ghearele si copitele pe fostul ministru, exploatand la maximum subiectul, in defavoarea liberalului. De ce a plecat de la locul accidentului, de ce a mutat masinile inainte de venirea politiei, de ce a scos numerele de inmatriculare, cum s-a lovit oglinda retrovizoare din stanga, daca masina a derapat spre dreapta, cat a primit familia victimei ca fata lovita sa spuna ca a cazut pe gheata cu exact 10 minute inainte ca ministrul sa treaca pe-acolo si sa produca accident exact in acelasi loc. Ulterior, ministrul a fost gasit nevinovat, iar scandalul s-a stins, acoperit de alte bucurii romanesti care n-au lipsit pe tot parcursul anului trecut.
Nu stiu daca presa l-a judecat pe Orban doar pe baza unor informatii insuficiente, daca i-a acordat prezumtia de nevinovatie, daca i-a respectat dreptul la opinie. Inclin sa cred ca nu prea. Daca solutia parchetului este justificata, inseamna ca presa a exagerat, a judecat gresit si i-a creat un prejudiciu lui Ludovic Orban. Una din pozitiile singulare ale media a fost vocea cotidianului Ziua, condus de Sorin Rosca Stanescu, ziar care a pus la indoiala probele anchetatorilor, a facut presiuni publice impotriva acestora si a mutat dezbaterea asupra cazului in planul spionajului politic ghidat de la Cotroceni.
Personal, cred ca sunt cam mult semne de intrebare in aceasta tarasenie, iar faptul ca Orban a fost absolvit mi se pare, cu adevarat, extraordinar. Cred ca un cetatean obisnuit, care nu este ministru, nu are o pozitie politica influenta, nu este prieten cu mari oameni de presa, ar fi avut sanse considerabil mai mici sa scape basma curata in aceste imprejurari. In orice caz, la cate mi-a fost dat sa cunosc despre justitia romaneasca, am serioase indoieli asupra deciziei de a-l scoate pe Orban de sub acuzare.
La un an de la acest eveniment, povestea se repeta, intr-o anumita masura. Fiul ziaristului Sorin Rosca Stanescu, fostul deputat Mircea Stanescu este protagonistul unei povesti tragice, in care omoara un om pe trecerea de pietoni, fuge de la locul accidentului, accepta ca logodnica sa sa ia vina asupra ei, dupa care se sinucide, complicand si mai mult deslusirea cazului. Multi spun ca gestul sinucigas este o recunoastere a culpei. Altii speculeaza ca presiunea mediatica a fost insuportabila, iar Mircea Stanescu, fiul marelui jurnalist, a pierdut lupta cu presa.
Ma intreb ce s-ar fi intamplat daca acum un an Orban ar fi fost sanctionat pentru accident. Cu siguranta pedeapsa ar fi insemnat chiar inchisoare. Ar fi fost o pierdere majora nu numai pentru familia, prietenii, tabara politica a lui Orban, dar si pentru tot ceea ce inseamna treburile Ministerului Transporturilor. Nu mai vorbesc de el insusi, care ar fi trebuit sa lase confortul fotoliilor de piele pentru raceala gratiilor de tambal. A nu se crede ca doresc cuiva o asemenea nenorocire. Doamne fereste! Nici pe dusmani nu vreau sa-i vad astfel.
Nici nu stiu cum il cheama pe nenorocitul care a plecat de acasa in ziua aceea facandu-si planuri pentru restul serii, poate pentru tot restul anului, fara sa-i treaca prin minte ca va fi omorat pe trecerea de pietoni. Cred ca sunt foarte putini cei care au retinut numele victimei accidentului. Nu stiu daca i-a dat cineva anunturi de condoleante, asa cum a primit familia Stanescu. Cati nu au murit in conditii similare, lasand in urma decizii dubioase ale anchetatorilor, care i-au scos din cauza pe autorii accidentelor, potentati, magnati, smecheri cu bani si relatii.
Orban traieste, Stanescu s-a sinucis. Nu stiu daca presa si-a facut datoria. Nu stiu nici daca ziaristii sunt pregatiti pentru datoria pe care o au fata de presa.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu