Au furat-o de la Becali?

Lui Becali i-au furat masina. A telefonat unor cunoscuti de-ai sai si masina s-a intors in batatura palatului, desi primise deja numerele nemtesti care s-o transforme in bani. Apoi, satisfacut si usor amuzat de aceasta intamplare, a spus presei povestea, de parca ar fi fost un dialog banal cu Banel.
Departe de mine pasiunea pentru glorioasa existenta a lui Gigi Becali. Nu sunt interesat, ba chiar nu ma consider demn sa iau la cunostinta despre eroicele fapte ale domniei sale. Cu toate acestea spuse, n-am apucat sa schimb canalul TV inainte sa ma surprinda povestea. Desigur, Becali este un mare creator de declaratii si gesturi spectaculoase. Multe dintre ele produc doar painea zilnica a jurnalistilor de vodevil. Putine se transforma in fapte grave, cum ar fi schimburile de terenuri cu statul si valizele cu bani pentru fotbalisti.
Stiu, la fel ca multa lume, ca apucaturile mafiote sunt printre cele mai profitabile activitati economice in patria strabuna. Magnatii, de regula, evita sa discute despre legaturile lor cu mafia, fiind mai interesati sa epateze cu scandaluri amoroase sau cu polemici prefabricate. Mai putin cu povesti descrise in Codul Penal. Sa nu fi stiut Becali aceasta regula de aur?
Desi pare o intamplare terminata cu happy-end, pentru urechile meseriasilor din lumea legilor, asta ar trebui sa semene cu un autodenunt. Becali spune ca ii cunoaste pe cei care se ocupa de astfel de lucruri, le cunoaste familiile. O spune cu duiosie, cu mila chiar, de parca stie ca destinul implacabil ii va lovi curand cu arma dreptatii.
Spune ca i-a sunat si i-a amenintat sa-i aduca masina inapoi. Si ei au adus-o. Poate s-au speriat de glasul lui tunator si de ironia lui muscatoare si i-au spus: „Vai, se poate nea Gigi? Nu stiam ca e a lu’ matale. Cine naiba n-are ditamai mertan de asta? Stai ca ti-l aducem inapoi. Atata ca s-au jucat copiii astia neastamparati la radio si nu mai e pe rugaciuni. Da e bun si radio Zu.”
Sau poate i-au pretins lui nea Gigi ceva pentru efortul lor, ca au recuperat-o din mainile traficantilor periculosi, tocami cand erau gata s-o treaca granita.
De cateva zile, in patria iubita este in putere o lege noua, prin care functionarii de la politie pot afla usor cine a vorbit cu cine, cand, unde si cam ce. O dezvaluire ca a lui Becali n-a pus oare in alerta niste destoinici care sa verifice tocmai asta? Sa nu stie Becali ca se poate intampla asa ceva?
El, care e convins cu indarjire ca i se asculta telefoanele incat le schimba mai des decat pe antrenori.
Imi miroase mai mult a razbunare. O polita pe care Becali o plateste hotilor de masini, care l-au deranjat cam tare. Poate ca zic unii ca pe finantator nu-l duce capul la subtilitati de astea. Sa-mi fie iertat, dar nu cred ca un asemenea imperiu se construieste punand branza la scurs.
Povestea imi aduce aminte de un banc de pe vremea primului presedinte roman.Cica, Ion a sunat la Securitate sa informeze ca vecinul Vasile are ascuns un kil de aur in fundul gradinii. Dupa doua zile, Ion suna la Vasile si intreaba: „Au fost pe la tine baietii sa-ti sape fantana?”. „Fost, multam!”. „Atunci trimite-mi-i si mie maine, ca am de scos niste cartofi.”