miercuri, 13 ianuarie 2010

Nu-mi place muzica asta, dar imi convine că sunt americanii morţi după ea

Am postat mai jos un videoclip la modă. Nu-mi place genul, dar mă bucur că i-am prostit pe americani cu el. Povestea îmi aduce aminte de două chestii interesante. În primul rând că suntem încă datori O-Zone pentru că au făcut să se audă cuvinte româneşti în discoteci, aeroporturi, stadioane din străinătate. Am văzut mulţi vorbitori de alte limbi pronunţând româneşte cuvintele cântecelor şi îmi închipui că a fost un efort făcut cu plăcere. Trist era că membrii O-Zone nu sunt români.
A doua chestie ciudată e că Inna (cu Hot) a rupt gura lumii şi avem nişte românaşi autentici care dau clasă marilor case de discuri şi autori celebri. Play&Win, cum se numesc cei trei tineri care au compus hit-ul au o istorie drăguţă pentru vârsta lor şi sper s-o ţină tot aşa.
Repet, pentru cei care mă cunosc: nu m-am ţicnit, pentru mine muzica bună nu se ma fabrică din '90, dar asta nu mă împiedică să mă bucur.
P.S. Nici Elena Udrea nu-mi place, dar mi-aş dori ca programul ei de dezvoltare să aibă succes.

2 comentarii: