vineri, 15 ianuarie 2010

Vreau ca preşedintele PSD să fie urât

Nu urât de popor, că asta am mai avut, să nu fie prea estetic, vreau să zic. De ce? Năstase e bărbat înalt, bine făcut, frumuşel aşa încât ăştia n-au putut atenua viitura feminină decât aruncând teoria „Bombonel”. Nici ouăle nu i le-au numărat, dar nici n-a câştigat alegerile în 2004.
Geoană e şi el înăltuţ, destul ca să dea complexe contracandidatului, dar nici aici înălţimea n-a fost de ajutor.
Mitrea, Diaconescu, Ponta, Nica, Dragnea şi încă mulţi alţii nu se tem că le vor fi refuzate invitaţiile la dans. Ca să nu mai pomenim de Oprişan care este calificat. Nu ne-am ales cu nimic de pe urma frumuseţii lor. A câştigat unul la care nici Udrea nu se poate gândi ca la un bărbat.
Ce-mi trebuie mie este un preşedinte care să nu fie prea frumos, nici prea elegant sau manierat. Îmi trebuie unul care să ţină cu mine şi când se stropşeşte, ăia să îngheţe. Vreau să ştiu că mă apără ca un prieten care a făcut karate şi are şi puşcă de vânătoare. Vreau unul care, chiar dacă se află în opoziţie, să le sucească mâinile la spate guvernanţilor ca să dea ăia toţi banii pentru Aeroport, pentru autostrada Est-Vest şi pentru încălzirea locuinţelor.
Dacă ar fi să vreau un preşedinte perfect aş recompune figurile şi aş lua de la fiecare câte ceva ca să fac unul bun: de la Geoană tactul, de la Diaconescu eleganţa, de la Năstase pragmatismul, de la Mitrea şoferii, de la Ponta îndrăzneala şi de la Nichita devotamentul faţă de Iaşi. Nu ştiu ce priorităţi au grupurile de la Cluj, Craiova, Slatina sau Băicoi. Nici nu mă interesează. Vreau ca viitorul şef al PSD să fie omul grupului de la Iaşi. Vreau să plec în străinătate cu avionul de pe aeroportul Iaşi, fără să fiu nevoit să merg cu maşina 400 de kilometri sau, culmea umilinţei, să decolez de la Bacău sau Suceava.

P.S. Parlamentarii de Iaşi ar face bine să tacă o vreme, cel puţin până când o să-i ia cineva în serios.

O melodie care îmi întoarce sufletul în timp cu 30 de ani

miercuri, 13 ianuarie 2010

Nu-mi place muzica asta, dar imi convine că sunt americanii morţi după ea

Am postat mai jos un videoclip la modă. Nu-mi place genul, dar mă bucur că i-am prostit pe americani cu el. Povestea îmi aduce aminte de două chestii interesante. În primul rând că suntem încă datori O-Zone pentru că au făcut să se audă cuvinte româneşti în discoteci, aeroporturi, stadioane din străinătate. Am văzut mulţi vorbitori de alte limbi pronunţând româneşte cuvintele cântecelor şi îmi închipui că a fost un efort făcut cu plăcere. Trist era că membrii O-Zone nu sunt români.
A doua chestie ciudată e că Inna (cu Hot) a rupt gura lumii şi avem nişte românaşi autentici care dau clasă marilor case de discuri şi autori celebri. Play&Win, cum se numesc cei trei tineri care au compus hit-ul au o istorie drăguţă pentru vârsta lor şi sper s-o ţină tot aşa.
Repet, pentru cei care mă cunosc: nu m-am ţicnit, pentru mine muzica bună nu se ma fabrică din '90, dar asta nu mă împiedică să mă bucur.
P.S. Nici Elena Udrea nu-mi place, dar mi-aş dori ca programul ei de dezvoltare să aibă succes.

Inna - Hot