Yves Montand-Bella ciao

Politica intre amicii si inamicii PSD

Romania politica se imparte, de aproape 20 de ani, intre PSD (sub toate denumirile sub care a functionat) si adversarii sai. In `90 si `92 poporul se aduna strans-unit-in-jurul partidului lui Iliescu speriat de thriller-ul propagandistic cu mosieri, drogati si spioni pusi pe talharit/siluit biata tarisoara. In `96 revansa a venit din partea largii coalitii CDR-PNL-PD care, in afara minciunii idioate „Contractul de 100 de zile”, care urma sa fie pusa la cale de „cei 15.000 de specialisti”, nu a furnizat decat scandal de-a lungul intregului mandat. Atunci poporul a votat impotriva PSD, nu pentru marile idei de democratizare si bunastare economica din oferta dreptei. S-a si vazut dealtfel, in 2000, cand romanii, dezamagiti de performantele politicienilor de dreapta, s-au mobilizat pentru sustinerea revenirii lui Iliescu. Bascularea politica din 2004 s-a datorat, din nou, campaniei anti-PSD. Alianta DA ii ardea pe corupti (adica PSD), emigra in Congo (daca nu s-ar fi ales Basescu) si oprea afacerile oneroase de la RAFO, autostrada Bechtel, contractul EADS etc. Inutil sa reamintesc ca niciunul dintre aceste subiecte de campanie nu s-a transformat in cercetare penala, ca sa nu mai vorbim de condamnare. In plus, au aparut caltabosi, biletele, scandaluri si un munte inalt de incompetenta cu paduri de nesimtire. Din nou, votul impotriva PSD si-a spus cuvantul. Poate ca acest partid avea nevoie de corectii care sa-l aduca pe sinele normalitatii, dar romanii au fost din nou pacaliti sa voteze impotriva cuiva si nu in favoarea interesului lor, cum ar fi fost normal. Scurta istorie se apropie de final caci, iata, 2008, la capatul a doua campanii in care PSD a intrat „la cutite” cu PD-L, in care electoratul a ajuns la batai de strada intre simpatizantii celor doi adversari, s-a produs marea minune. Romanii, cu mainile inclestate unii in beregatele celorlalti, au constatat cu surprindere, umilinta, si dezgust ca dusmanii de moarte de ieri sunt fratii de cruce de astazi.
Unde vreau sa duca acest rationament? Indiferent de anul alegerilor, stalpul pe care s-au catarat partidele dreptei (PNTCD, PNL, CDR, PAC, UFD si tot neamul lor cel adormit) s-a chemat PSD. Uneori au castigat, alteori au pierdut. Este clar, insa, ca nici in 2008 dreapta nu a ajuns la maturitatea necesara pentru a-si asuma responsabilitati in nume propriu. Nu a fost capabila sa enunte oferte de genul: „Putem si vom face asta si asta, cu urmatoarele etape”, ci a continuat campania de injuraturi si acuzatii la adresa PSD. S-a vazut imediat dupa alegeri, la facerea guvernului ca, in fata marilor probleme care vor aparea in suita crizei, partidul prezidential nu-si poate asuma riscuri de unul singur.
Chiar si asa, este o premiera absoluta in politica noua, cand PSD convietuieste la guvernare cu principalul sau adversar politic. Poate fi un semnal care sa spuna politicienilor ca vremurile politicii diletante s-au dus si dezbaterea de carciuma trebuie sa lase loc competitiei corecte, fara patima, in care se bat cifrele si strategiile. Ar putea insemna chiar inceputul confruntarii reale intre fortele stabile ale stangii si dreptei politice. Adica ar putea disparea ordonantele care interzic cumulul pensiei cu salariul.

Rod Stewart - Infatuation

Inainte si dupa numirea in functie

Inainte

- Sa-mi spui, draga, daca te pot ajuta cu ceva. Stii ca eu am fost prietenul tau intotdeauna? Nu te-am ajutat cu problema aia? Dar pot face mai mult. Ce zici, nu pui o vorba buna la... sa ma numeasca sef de directie/societate comerciala/inspectorat? Ca m-am saturat de persecutiile astea pe care mi le face seful asta politic. Cat mai dureaza pana-l trimite acasa, ca a furat destul? Nu v-am spus pana acum ce facea pe aici si cum se purta si cine lua spagile in numele lui, pentru ca n-am vrut sa incarc partidul cu problemele mele.
- Am auzit ca vor sa-l numeasca pe ala director. Stiu ca suntem in acelasi partid, dar numai prostii face. E o greseala sa-l puna Seful acolo. Poate vorbesti tu cu el sa opresti chestia asta din timp. Nu ca zic eu ca sunt mai bun ca el, dar toata lumea o recunoaste. Ce a aparut in ziar a fost o minciuna, le-am demonstrat cu creionul pe hartie. Si-au cerut scuze si directorul si redactorul-sef. Averea mea e la vedere si nu am luat nimic de la nimeni.
- Nu vrei sa iesim la o cafea? Stiu ca nu prea am vorbit pana acum, ca nu prea ne cunoastem, dar cat o sa mai amanam? Despre ce as vrea sa vorbim: poate imi faci o intrare la Seful, sa-i explic ideile mele, in legatura cu reorganizarea directiei. Am niste idei foarte bune si, daca ma ajuti, ai si tu ceva acolo. Nu, nu ma refuza, eu tot timpul am platit corect pe cei care m-au ajutat. Oricine are nevoie de cate ceva.

Dupa

- Cum ziceai ca te cheama? Ce problema ai? Lasa numarul la secretara si te cauta cineva de la mine. Am o gramada de treaba si nu ma pot ocupa de toti. Stiu ca suntem colegi la partid, dar eu am dat concurs, n-am fost numit politic. Pe viitor as vrea sa nu mai existe interventii de astea, politice.
- Multumesc pentru felicitari, dar nu e chiar ce-mi doream. Ma gandeam ca e mai bine, dar... in conditiile astea... Oare Seful nu-si da seama ca valoarea mea e mai mare? Nici nu credeam ca n-o sa ma propuna macar secretar de stat. Am auzit ca, de fapt, cineva de langa el l-a sustinut pe celalalt. Nu zic ca tu ai facut asta, dar stii cum vorbeste lumea.
- Ce vrei sa faaac?! Pai tu stii ce inseamna sa-ti dau tie aia? Sunt oameni grei care ma suna de la Bucuresti sa le dau lor. Stiu ca asa zice legea, dar eu nu semnez, asa – oricum. Trebuie sa vad cu atentie ce e acolo, iar leafa nu e mare aici. Nu e mare deloc. Cum sa fac si eu un ban in plus? Cand ai vreo idee mai da-mi un telefon.

Aceste discutii nu au avut loc niciodata, indiferent ce partid a venit la putere.