Torino - fără FIAT și Juventus

Mi-a dat Dorel Astra și am condus cu viteza (170-180 km/h)pe care nu mi-a permis-o acel cinquecento care m-a dus la lacul Garda. Mai puțin de două ore între Milano și Torino. Poate că au avut parte de miniștri ai transporturilor mai de soi. Nu mi-am închipuit că Torino, un oraș renumit pentru vocația sa tehnică, poate surprinde prin valorile sale culturale, mai mult decât alt oraș din Italia. Chiar m-a impresionat, indiferent că am văzut expunerea celebrului giulgiu de la Catedrala Sf. Ioan, panorama circumscrisă enormului turn al Muzeului Național de Cinema, Muzeul Egiptului Antic (comparabil cu cel din Cairo) sau colecțiile fabuloase ale Palatului Madama. Pozele vorbesc mai bine decât mine.











M-a surpins plăcut că un banner atât de mare conține și numele românesc al muzeului. Aveam să văd și peste o săptămână în bisericuța din Stratford upon Avon un ghid în limba română. Am considerat asta drept gesturi de respect și bun-simț.

Când să mănânci la Genova

Un oraș absolut cuceritor. Portul cochet, cu Acvariul de primă mână, centrul istoric cu arhitectură inegalabilă, dar și un obicei al naibii de greu de suportat pentru cei flămânzi între 3 și 7 după-amiaza: bucătarii au liber. Singurul loc în care mai poți mânca este McDonalds.

Movieland

Alături de Canevaworld este un alt parc de distracții, bazat pe teme cinematografice. Puteai asista la mici scene din filme celebre, interpretate de angajații parcului, care foloseau un arsenal consistent de efecte de lumini și sunete, chiar și acrobații. Am văzut (și filmat) o mică scenă de capă și spadă din Pirații din Caraibe, impresionantă pentru majoritatea privitorilor. Apoi, am vizionat și o mică producție 5D (cum o numeau organizatorii) cu scene din seria Terminator. În afară de imaginile tridimensionale, am avut parte de flăcări, fum, mirosuri, oameni în carne și oase (care nu știai când sunt pe ecran și când coboară pe scenă), dar și un șoc mecanic, la final, când s-a înclinat brusc podiumul cu spectatori, în cadrul exploziei finale din film.
Am mers și cu camionul condus de nemernicul traficant Marty, prin coclauri cu poduri căzute, cisterne care explodează deasupra noastră, pământ mișcător și alte rafinamente născute din gărgăunii inventatorilor de astfel de distracții:

Adrenalină la Caneva

Nu-mi place cu avionul. Așa că pot considera zborul spre Milano-Malpensa drept prima încercare cu adrenalină. A doua distracție cu palpitații a fost drumul cu un Fiat 500 de 16 ani pe autostrada italiană, de la Milano, la lacul Garda, renumkit pentru parcurile sale de distracții. După ce a stat o zi în soare, micului mascalzon i-a crescut vaporilor din rezervor, astfel că a început să-i curgă benzina din rezervor. Am desfăcut bușonul și am lăsat să țâșnească în voie vreun litru de carburant, după care i-am dat viteză până la Milano. Noroc că eram doar doi în lim uzină, ceilalți luând loc în Astra. Ce să fac, dacă mi-a plăcut la un moment dat mica mașinuță, iar cineva ține atât de mult la mine încât mi-a făcut rost de una. Altă dată voi avea mai multă grijă ce-mi doresc.
Caneva World este un parc de distracții acvatic, destinat (ca mai toate celelalte din Italia) celor cu inima tare. Personal, m-am fript acum trei ani la Gardaland, așa că doar mă uit la cei care preferă să cadă în gol de la 30-40 de metri.
Deci, poze:










Ce e cu ultima poză: un loc cu șezlonguri la care te retrăgeai să-ți tragi sufletul, pe care îl luai în posesie gratuit, la care lăsai bagajele, cu ce era inăuntru - telefon, camera foto - și nu-ți umbla nimeni, chiar dacă lipseai câteva ore. Nu m-am simțit ca în România.