Torino - fără FIAT și Juventus

Mi-a dat Dorel Astra și am condus cu viteza (170-180 km/h)pe care nu mi-a permis-o acel cinquecento care m-a dus la lacul Garda. Mai puțin de două ore între Milano și Torino. Poate că au avut parte de miniștri ai transporturilor mai de soi. Nu mi-am închipuit că Torino, un oraș renumit pentru vocația sa tehnică, poate surprinde prin valorile sale culturale, mai mult decât alt oraș din Italia. Chiar m-a impresionat, indiferent că am văzut expunerea celebrului giulgiu de la Catedrala Sf. Ioan, panorama circumscrisă enormului turn al Muzeului Național de Cinema, Muzeul Egiptului Antic (comparabil cu cel din Cairo) sau colecțiile fabuloase ale Palatului Madama. Pozele vorbesc mai bine decât mine.











M-a surpins plăcut că un banner atât de mare conține și numele românesc al muzeului. Aveam să văd și peste o săptămână în bisericuța din Stratford upon Avon un ghid în limba română. Am considerat asta drept gesturi de respect și bun-simț.