luni, 15 iunie 2009

Tatulici a luat bătaie în direct

La emisiunea de duminică după-amiază, Mihai Tatulici, realizatorul Realitatea TV a primit câteva „castane” pe care nu le va uita uşor. Deşi a încercat să opună rezistenţă, folosindu-se de tertipurile moderatorului tv de Dâmboviţa – atitudine fermă, cifre citite din caiet, replici ca din partea omului de rând – a trebuit să se recunoască învins, constatând cu amărăciune că primarii de astăzi au câştigat mult sub aspectul oratoriei.
Mi-am dat seama că Tatulici pariase pe o temă care să-i aducă din start susţinerea publicului şi anume cheltuirea fără judecată a banilor publici, în care el, Tatulici, cu faima şi emfaza de justiţiar să pună la zid primarii din cele mai mari oraşe al ţării. Şi-ar fi consolidat astfel reputaţia de bun cunoscător al administraţiei publice şi al politicii, dar şi marea putere de a executa pe oricine în ţara asta, indiferent câte mii de voturi ar avea în spate respectiva persoană.
Invitaţii săi au fost: Sorin Oprescu, primarul Bucureştiului şi Gheorghe Nichita, primarul Iaşului, în studioul din Bucureşti şi Gheorghe Ciuhandu, de la Timişoara şi Antonie Solomon (botezat sinistru: Antonie Iorgovan de către ghinionistul prezentator), de la Craiova. Tema: Cheltuirea banului public între necesităţile de infrastructură: străzi, canalizare, grădiniţe în opoziţie cu amenajarea spaţiilor verzi (prea susţinute, în opinia lui Tatulici) şi desfăşurarea spectacolelor gratuite pentru public.
Înarmat cu cifrele bugetelor respectivelor oraşe şi cu câteva comentarii filmate de corespondenţii zonali, critici acerbi când e vorba de a face materiale demolatoare care să fie apreciate pozitiv de şefii redacţiilor din Bucureşti, realizatorului i-a scăpat un mic amănunt: primarii nu sunt miei de sacrificiu. Majoritatea au avut demnităţi publice şi campanii de alegeri în mai multe rânduri, deci sunt căliţi în războaie mediatice şi nu prea mai au motive să stea cu capul plecat în faţa vreunui justiţiar TV de duminică după-amiază.
Ce a urmat merită să fie încadrat în lecţiile de jurnalism la capitolul: „Aşa ia sfârşit o carieră în presă”. Din acuzator, procuror şi judecător, Tatulici a sfârşit jalnic, parcă grăbit să-şi încheie emisiunea, să nu-şi mai ia cafteală. L-au sancţionat, pe rând: Oprescu, ironic, documentat, curajos în raport cu pretenţiile moderatorului; Ciuhandu, politicos, subtil uneori, cât să-i ardă ficaţii lui Tatulici, Solomon; sigur pe sine, benaficiar al relaxării din staţiunile turceşti, Gheorghe Nichita, determinat, documentat cu informaţii, ferm în a combate imensa eroare a lui Tatulici privind sediul Muzeului Literaturii Române din Copou, dar şi amuzat, spre final, cu zâmbetul pe care l-am văzut şi la Becham când i-a întins mâna lui Nicoliţă după euro-autogolul de pe Santiago Bernabeu.
M-a mai impresionat pozitiv şi fronda primarilor, care, deşi de culori politice diferite, s-au susţinut reciproc, arătând că problemele sunt comune, iar guvernul ar trebui să înveţe profesionalismul de la ei.
Ce înseamnă această emisiune şi de ce cred eu că nu e doar una banală, de week-end, croită după calapod. În primul rând, invitaţii nu mai sunt supuşi, precum copiii la vaccin, ci au învăţat să-şi susţină punctele de vedere, aratând jurnaliştilor unde greşesc prin exagerare şi manipulare. Nu prea s-a făcut asta până acum, iar cine a comentat a primit imediat eticheta: „reflexul lui Iliescu”. Primarii de duminica trecută au criticat manipulările şi dezinformările şi au cerut jurnalistului să prezinte corect realitatea.
În al doilea rând, cred că Tatulici aparţine unei generaţii de jurnalişti care fac parte dintr-o eră încheiată, nu mă refer la vârstă, ci la instinctele arhaice şi lipsa de mobilitate în ce priveşte dinamica meseriei. Este timpul pentru noua generaţie de ziarişti, corecţi, tenaci, energici, intransingenţi, capabili de anchete serioase, impenetrabili la influenţe de sus. Mi s-a făcut milă de Tatulici la schimbul de replici dintre el şi Oprescu: „Mogulii nu sună niciodată aici!”, „Păi nu, că pe dumneavoastră vă fluieră!”. Cam dur Oprescu, dar n-am de unde să ştiu câtă dreptate are.
Respect meseria de jurnalist şi mă consider nedreptăţit când văd informaţii neverificate sau chiar false, fătuci fără liceu pe post de reporter, incompetenţi în orice fel de meserie ajunşi jurnalişti-justiţiari sau alte exemplare din sectorul sălbatic al presei. Sper ca duminica trecută să însemne o nouă traiectorie pentru jurnalismul românesc.

luni, 8 iunie 2009

Iașul de la Bruxelles

La nivelul Iașului, PSD a învins PD-L cu un scor zdrobitor. De neașteptat, după rezultatele de acum jumătate de an, la alegerile parlamentare. Evident că e greu să disociezi procentele datorate votului politic de cele aduse de individualismul candidaților și, la drept vorbind, nici nu-mi propun asta azi. Mă mai bucur de victorie.
Câteva lucruri trebuie lămurite la cald. PSD a fost în competiție cu toți ceilalți candidați, independenți sau pe liste, competitori, cum li se spune. PSD a candidat în cadrul unei alianțe înregistrate legal și recunoscute oficial: PSD + PC. N-am auzit ca PD-L să fi avut alianța PD-L + EBA. Au fost candidaturi separate, deși se știa că separația e doar de formă, iar candidatura Elenei Băsescu are două argumente: primo - să închidă gurile intelectualilor de dreapta și ONG-urilor politice din sfera PD-L, arătând că mezina Băsescu se poate duce în fața electoratului într-o candidatură individuală, ceea ce nu pot face Monica Macovei și Alina Mungiu și secundo - numele Băsescu este brand politic și aduce voturi indiferent cine ar candida cu numele ăsta, fapt care ar trebui să aducă la ascultare portofelele portocalii.
Dacă am fi sinceri până la capăt, am recunoaște că Elena Băsescu pe lista PD-L ar fi dus scorul partidului său spre 25%, tocmai din considerentele despre care vorbeam. Decizia candidaturii politice EBA a fost generată tocmai de conflictul dintre Băsescu și fundamentaliștii PD-L. Mai mult decât atât, mare parte din procentajul care depășește norma care îi dă voie să primească mandat se va redistribui către celelalte partide, în principal către PSD. Știm că e puțin, dar mulțumim și pentru atâta. Ca atare, a aduna voturile PD-L cu cele ale mioriței reîntoarse în turmă este o dovadă certă că prostia nu doare.
În altă ordine de idei, campania a însemnat pentru PSD și pentru Cătălin Ivan un efort puternic și obositor. Aseară, Cătălin nici nu mai avea puterea să se bucure. E adevărat că și în ultimele zile era atât de istovit încât i se părea că s-a robotizat. E tânăr și se va reface repede, pentru că trebuie să-și ia biletele de Bruxelles. A mai animat campania panoul în care Căălin apărea de două ori, precum și stegulețul în car era agățat cu capul în jos. În ambele cazuri suntem recunoscători presei și blogerilor care, în mod cu totul gratuit, au consimțit să promoveze imaginea tânărului nostru candidat, într-o campanie lipsita de alte picanterii.
Campania n-a avut un ecou extraordinar în rândul publicului, în mare măsură din cauza lipsei de proximitate a efectelor, calitatea de europarlmentar neavând, în conștiința publică, rezonanțe legate de pensii, prețuri sau locuințe pentru tineri. PNL chiar a preferat să sacrifice interesul legat de obținerea posturilor de eurodeputat în favoarea celui de a-l promova pe Crin Antonescu, nou președinte de partid și tânără speranță liberală pentru prezidențialele de la sfârșitul anului. Ce a obținut, s-a văzut. Cu 15% opțiune de vot ar trebui să facă serios analiza guvernării Tăriceanu și să hotărască cumva soarta baronilor de tip Fenechiu.
M-a surprins (mai curând neplăcut) creșterea partidelor extremiste, iar motivul se leagă în principal de Laszlo Tokes si Gigi Becali. Mă îngrozește gândul că în fața lor va fi un cartonaș pe care va scrie: România. Becali ar trebui să mulțumească celor care l-au arestat, că altfel, numai cu rezultatele lui Lăcătuș, nu cred că ar fi ostoit pohta ce-a pohtit Vadim.
Am, totuși, un regret: Cătălin Turliuc. A demonstrat că este un candidat capabil, în ciuda acuzațiilor la care a fost supus și merita un loc mai în față pe lista partidului său. Cred, chiar, că e mai bun decât Norica Nicolai, mătușa nepoatei care votează legi ilegal. Am fi avut doi deputați de Iași și o nouă față a politicii locale.
Mult succes Cătălin Ivan și ai grijă lângă cine te așezi în bancă!

duminică, 7 iunie 2009

Sondorul manipulant

Ultima găselniță a manipulanților media este publicarea sondajelor în ziua votului. Legea e clară: nu se publică nimic până la ora 21. Anul trecut, la fiecare dintre zilele de alegeri, câțiva jurnaliști de dreapta au încercat manipulări de genul acesta stopate la timp de Biroul Electoral Județean.
De ce este manipulatorie publicarea sondajelor și cum trebuie realizată, în așa fel încât să producă mobilizarea electoratului dorit? Simplu: toate analizele de până acum au arătat că dimineața votează susținătorii stângii. De la amiază încep să apară, pe la secții, cei ai dreptei. În momentul în care primele sondaje dau PSD în frunte, cei care se informează on-line, în mare majoritate suporteri ai dreptei se mobilizează și înmulțesc procentele partidelor lor.
Ce va urma cunosc, pentru că am verificat și răsverificat în ultimele campanii: va începe să crească procentajul partidelor de dreapta. Începe a doua parte a campaniei, care mizează pe mobilizarea către victorie, pe spiritul asociativ al nehotărâților care vor să facă parte dintre victorioși. În acest moment, interesul față de principii, oferte electorale, candidați dispare, își pierde importanța, lupta politică ajungând în zona pro sau contra PSD. Practic, alegătorii sunt manipulați să intervină în afara intereselor lor, fiind antrenați într-o competiție care nu prezintă miză reală.
Faptul este cunoscut de analiștii alegerilor și, din acest motiv, este interzisă publicarea exit-poll-urilor înainte de încheierea votării. Modul în care se publică sondajele de opinie este strict reglementat de lege, orice informație despre opțiunile electoratului trebuind să fie însoțită de date concrete privind identitatea firmei care realizează sondajul, eșantionul folosit, marja de eroare. Se încearcă astfel să se evite manipularea. După cum ușor se observă alegerile pentru europarlamentare au reușit să treacă această limită, folosindu-se internetul ca formă de comunicare ce se poate sustrage incidenței legale. Mai mult televiziunile spun: „Nu putem noi publica sondaje, legea nu ne permite, dar dacă doriți astfel de informații, vizitați site-ul pe care vi-l recomandăm noi.” Ceea ce e cam același lucru.
Ce mai urmează? Lupta pentru voturi este atât de agresivă încât se cumpără voturi, se organizează convoaie de turiști electorali care votează ilegal, de mai multre ori, la secții diferite, cu toate că sunt conștienți că astfel de infracțiuni se sancționează cu închisoare. Încercările de fraudare merg până la manipulările mediatice despre care tocmai vorbeam. Sondaje de nimeni asumate, apărute pe bloguri dubioase, replicate, ca informații credibile de media audio-vizuală, au un singur beneficiar: dreapta politică, prin unul dintre cele două partide care o reprezintă.
De mâine, lumea se va liniști din nou. Micile golănii electorale vor fi uitate, trecute cu vederea, însă aleșii vor fi cei rezultați în urma manipulării și dezinformării și nu au legătură cu opțiunile corecte ale populației. Democrația este ciuntită prin jocurile de tastatură a unor băieți isteți care și-au scris sondajele cu câteva zile înainte și acum rulează după program. La ora 11, PSD are 32%, la ora 15 PDL are 32%. Nu e nimic nou. Am mai văzut asta. Toată șmecheria este să se legitimeze, astfel, rezultatele favorabile dreptei obținute prin fraudă, plata voturilor, autobuze electorale, cele 10 voturi de secție pentru odraslele prezidențiale și toatre celelalte tertipuri prin care se pune mâna pe putere.
Ceea ce vedem astăzi nu este decât un antrenament de voie pentru campania din toamnă. Nici nu vreau să mă gândesc ce va fi la prezidențiale. Întrebările sunt: până la ce nivel vor ajunge ilegalitățile și cât de mult ne vom apropia de lipsa de democrație de la alegerile care au avut loc anul acesta în Republica Moldova.

miercuri, 27 mai 2009

Carta Europeana a Libertatii Presei

La 25 Mai 2009, 46 de redactori-sefi si jurnalisti de marca din 19 tari au adoptat si semnat la Hamburg “Carta Europeana a Libertatii Presei”.

In 10 articole, Carta formuleaza principii pentru libertatea media fata de interferente ale Statului – in special pentru dreptul la protectie fata de actiunile de supraveghere, interceptari ale comunicatiilor, a perchezitiilor redactiilor si a computerelor, cat si dreptul la liberul acces al jurnalistilor si al publicului la orice surse de informatie, nationale sau internationale.
Obiectivul vizat este obtinerea aplicarii acestei Carte in toata Europa si de impunerea adoptarii ei ca o conditie in cadrul negocierilor de largire a UE.
Jurnalistii din toate regiunile Europei vor putea sa invoce aceasta Carta in cazul unor conflicte cu Statul sau cu institutii aflate sub influenta Statului si sa revendice sprijinul colegilor din celelalte tari.

Carta Europeana a Libertatii Presei


Art. 1 Libertatea presei este vitala pentru o societate democratica. Autoritatile statului trebuie sa o sustina si sa o protejeze, sa respecte diversitatea media jurnalistica in toate formele sale de diseminare, cat si in misiunile sale politice, sociale si culturale.
Art. 2 Cenzura este strict interzisa. Trebuie sa existe garantii ca jurnalismul independent, in orice media, este liber de persecutii, represalii, interferente politice sau de reglementare ale statului. Statul nu va supune unui proces de autorizare presa si media online.
Art. 3 Dreptul jurnalistilor si media de a aduna si disemina informatii si opinii nu trebuie sa fie amenintat, restrictionat sau sanctionat.
Art. 4 Protectia surselor jurnalistice trebuie strict respectata. Orice tip de perchezitii ale redactiilor sau altor locatii ale jurnalistilor, cat si supravegherea jurnalistilor sau interceptarea comunicatiilor acestora, cu scopul de a identifica sursele de informare sau de a viola secretul redactional sunt strict interzise.
Art. 5 Toate statele trebuie sa se asigure ca media, in indeplinirea misiunilor sale, se bucura de o deplina protectie a legilor, a unui sistem judiciar independent si de protectia autoritatilor. Aceasta se aplica mai ales pentru a proteja jurnalistii si colaboratorii lor, in cazul unor actiuni de hartuire sau atacuri la integritatea lor fizica. Incalcarea acestor drepturi sau orice amenintari cu incalcarea lor, trebuie sa fie atent investigate si pedepsite de justitie.
Art. 6 Existenta si independenta economica a media nu trebuie puse in pericol de catre institutiile statului, institutii aflate sub influenta statului sau de catre alte organizatii. Amenintarea cu sanctiuni economice este deasemenea strict interzisa. Companiile private trebuie sa respecte independenta editoriala a media. Ele trebuie sa se abtina atat de la a exercita presiuni asupra continutului editorial cat si de la a incerca sa amestece publicitatea cu continutul editorial.
Art. 7 Institutile statului sau cele aflate sub influenta statului nu trebuie sa ingradeasca libertatea de acces la informatii a media si a jurnalistilor. Ele au obligatia de a sprijini misiunea media si a jurnalistilor de a informa.
Art. 8 Media si jurnalistii au dreptul la acces neingradit la toate stirile si sursele de informare, inclusiv la cele din afara tarii. Pentru a-si indeplini misiunea de a informa din strainatate, jurnalistii trebuie sa primeasca fara intarziere vize, acreditari sau orice alte documente necesare.
Art. 9 Publicului trebuie sa-i fie garantat accesul liber la orice media sau sursa de informatii, nationala sau internationala.
Art. 10 Statul nu poate restrictiona accesul la profesia de jurnalist.

Am luat acest text de pe o listă de discuţii, dar mi s-a părut interesant și util de a fi răspândit, pentru ideile sale sănătoase.