Muzeul Kogalniceanu, inaugurat la 2 martie 2012

În esența sa, descompusă în particule sufletești, reabilitarea muzeului Kogălniceanu înseamnă aproape doi ani de muncă, sacrificii, renunțări, cheltuieli, piedici și speranță. Satisfacția se multiplică, însă, în privirile tuturor celor care îi trec pragul.

Bineînțeles, vedeta este chiar Conu' Mihalache, sub forma proiecției din biroul la care a creat o parte din ceea ce națiunea moștenește astăzi. Holograma a surprins și încântat lumea.
P.S. Emoția a fost mare și atunci când s-au reîntâlnit doi foști colegi, care se știu de peste doua decenii: Mihai Răzvan Ungureanu, prim-ministru și Mihaela Tudose, muzeograf.
N.B. Filmul este preluat de pe site-ul guvernului.

Dominic Ștroscan, mare dulău de curte

Are trei săptămâni și este ciobănesc carpatin. L-am recoltat dintr-un portbagaj plin cu frățiori de-ai lui. Cam moale și cam somnoros în primele momente ale colaborării, a făcut cunoștință cu vecinii de palier: Liza și Teo, două cățelușe pechinez (metise) și Cireșica și Clementina (ăștia-s motani, dar așa a vrut Nicky, englezul de doi ani jumate).

Dominic vine să suplinească dispariția Donei, un câine lup care și-a sfârșit bătrânețile de curând. Ni l-au lăudat că va depăși 50 de kg și va fi destul de vrednic pentru a păzi curtea.
A fost botezat după o presupunere: are guler alb, adică posibil să facă parte din mafia finanțelor mondiale. În plus, pare un curtenitor asiduu al celor două cățelușe, cu mulți ani mai mari ca el. Deci, Dominic Ștroscan:

E foarte simpatic cum se mișcă și cum a intrat în legătură cu vecinii de cușcă. La început a tremurat și chiar a plâns binișor, dar se obișnuiește, cu timpul.

Croazieră în largul coastei de răsărit a Sardiniei

Plecăm cu motonava Balenthia, de ultimă generație, după cum o laudă Il Capitano.

Zi ploioasă în Porto Cervo - Costa Smeralda

Imagini, cu minimum de explicații, doar acolo unde sunt necesare.

Pentru început: e stațiune pentru cei care învârt sume cu cel puțin șase zerouri.

În piațeta unde au prăvălii Dolce&Gabana, BVLGARI, Louis Vouitton, 3lionaire și alți meșteșugari se află expusă o Lancia de colecție. Din față și din spate:

Până unde ajung fițele în materie de arhitectură

San Teodoro - locul unde se liniștesc gândurile

Fotografii din concediul de la San Teodoro - Sardinia:

Doi tineri de 18 ani bucata, vorbind românește despre atracțiile serilor sarde

Sub palmier: conflictul între generații

Ieșenii și milanezii înaintea festinului tradițional pe bază de pește.

Și peștele nu mai vine la cină...

A venit peștele!

Mici colțuri de rai în San Teodoro:

Ficusul, plantă de apartament!?

Cetățean european în fața primăriei locale

Mihaela între lămâi și oleandru

O scurtătură spre golf

Prima baie în mare anul acesta. Costa Smeralda

A patra zi în Italia. După o noapte de condus mașina (Iași-București), în care mi-au ținut de urât camionagii (să aveți drumuri buine, colegii!), am ajuns în Bergamo, pe la 9 dimineața. Zbor cu turbulențe, deși cerul a fost senin, în mare parte. De aici, până la Milano, drum ușurat și de două degete de Vecchia Romagna, în buza aeroportului.
A doua noapte, trezire la 2,30 că pe autostrada spre Malpensa se circula pe un singur fir (construiesc ăștia ca niște posedați), deoarece dimineața ne aștepta izigetta să ne poarte pe aripi până în Sardinia.
Casa rezervată cu ceva timp în urmă (1800 euro pe săptămână, noroc că suntem mai mulți!), ne surprinde neplăcut, miros de mucegai și aspect de învechit. Cu timpul o găsim pitorească și chiar plăcută în stilul ei rustic:

Zi de dimineață la plajă. Cam înnorat, dar pentru mine (și alții cu tenul deschis) extrem de binefăcător. Nu ne-a oprit de la baie însă, mari și mici:

Mai e și mâine o zi. Va urma în curând și o mică plimbare cu barca de-a lungul Coastei Smeralda. După care, din nou, poze.