Sunt abonat la toate programele TV pe
cablu. Mai puţin programul ăla. Chestia asta costă, dar plătesc,
pentru că vreau să văd filme bune, noi, eventual bune şi noi. Le
plătesc lunar la băieţii ăştia, că altfel îmi taie cablul.
Asta e partea la care sunt serioşi.
Partea celalaltă e că rulează la
nesfârşit aceleaşi filme, care nici măcar nu sunt aşa de noi şi
n-au câştigat vreun premiu.
Am văzut unele filme de atâtea ori că
aproape le ştiu replicile pe de rost, le pot anticipa reacţiile, ba
chiar pot scrie un scenariu mai bun decât ce joacă actorii ăia
prăfuiţi. Am mai zis că o să le trimit copii după chitanţe la
cablişti să vadă că eu am plătit odată să văd filmele alea.
Dacă îmi dau copii, le dau şi eu copii. Cred, însă, că n-o să
înţeleagă subtilitatea şi o să-mi taie cablul.
Aşa că m-am gândit la o variantă
avantajoasă şi pentru mine şi pentru producătorii/distribuitorii
de filme. Voi scrie eu scenariile. M-am prins deja că e vorba de
reţete de succes, care trebuie să aibă câteva elemente
predefinite şi nişte actori deja consacraţi pentru anumite roluri.
Dacă îl vezi în film pe Ryan Reynolds pricepi că ăla e
personajul pozitiv. La fel şi Jessica Alba.
Alţii sunt făcuţi pentru roluri
negative. Joacă numai roluri de personaj negativ aşa că, atunci
când îi vezi, chiar din prima scenă ştii clar că unul e
terorist, altul mafiot, alta majoretă perversă, aşa că nu e mare
şmecherie să faci distribuţia filmului.
Din motive de buget, toată acţiunea
se va petrece în România.
Aş putea face, de exemplu, un film
poliţist. Un poliţist american din Gurahonţ, supărat pe viaţă
pentru că nişte infractori l-au lăsat fără iubită/soţie/fiică
şi care îşi îneacă dorul în alcool, ajunge în conflict cu
nişte cetăţeni asociaţi într-un grup infracţional, spaima
Gurahonţului şi împrejurimilor, aflaţi în posesia unei
încărcături nucleare care ameninţă planeta. Le ia urma şi
descoperă că şeful grupului este cel care i-a ucis persoana
iubită. Bătăi, urmăriri, replici de efect, scene de sex
fierbinte, vreo 20 de cetăţeni paşnici omorâţi ca să poată
scăpa eroul din încleştări. La urmă, ăia îl lovesc unde îl
doare mai tare: îi iau ostatic pe cine îi mai rămăsese drag
poliţistului: cealaltă iubită/nevastă/porcul din coteţ şi îl
atrag într-o ambuscadă. Iar cafteală, împuşcături, explozii,
dar poliţistul îi ucide pe toţi cei 50 de mafioţi superantrenaţi
în trupe de elită, ia şi el un glonte într-o zonă nevitală,
pierde pistolul şi ajunge la confruntarea finală, corp la corp, cu
răul-răilor. Aici trebuie filmat cu mai multe camere, cascadori,
eventual animaţii pe calculator, ca să reiasă cumva credibil că
poliţistul, cu ficatul măcinat de trăscău, neantrenat de mulţi
ani, cu glonte în picior, cu mâinile goale, îl cafteşte pe ăla
odihnit, campion la mardeală japoneză, cu două pistoale automate
şi cu pile la şefii poliţiei.
Final: ambulanţă, eroul bandajat la
braţul stâng, la picior nu mai are nimic, îmbrăţişează fata
dragă şi primeşte felicitările şefului de post, care s-a îndoit
de el.
Alt film. Un meteorit imens/civilizaţie
extraterestră/virus scăpat de sub control/pateuri expirate de la
magazin ameninţă existenţa întregii planete. Un profesor american
de la şcoala comunală Căciulaţi, un tip aparte, închis în el,
care ascunde un secret misterios din viaţa lui, descoperă
antidotul/formula/arma nemaipomenită, la care lucrează de 10 ani,
împreună cu un cerc de elevi ambiţioşi şi creativi de la şcoala
din sat. Profesorul american căciulăţean se loveşte de toate
prejudecăţile şefilor armatei, savanţilor, brigăzii de
intervenţie rapidă a comunei formată din boşcăi rezistenţi la
toate substanţele pe bază de alcool. Nu se dă bătut dar, când
toate eforturile armatei/astrofizicienilor/sanepidului dau greş,
este chemat ca să rezolve situaţia, în timp ce cronometrul de pe
ecran arată clar că mai sunt 7,2 secunde până la impactul final.
Savantul, în numai 15 minute (unele chestii se vor proiecta în
slow-motion ca să impresionăm publicul şi juriul de la Hollywood)
va face nişte eforturi supraomeneşti, riscându-şi viaţa, dar
avându-i alături pe inimoşii copii de la cercul de mâini
îndemânatice.
Planeta este salvată, proful primeşte
invitaţie să predea la cele mai mari universităţi, este tentat să
accepte, dar nu mai are chef să intre iar în buclucuri cu doctorate
plagiate aşa că se întorce bucuros la şcoala din Căciulaţi,
unde îl aşteaptă copiii inventivi şi Marieta, funcţionar
debutant la Registrul Agricol. Selfie cu oameni fericiţi din sat.
Acum, un
film pentru tineret. O adolescentă americană ajunge să se
stabilească cu familia în localitatea vasluiană Ştioborăni. I se
echivalează studiile şi este înscrisă în clasa a XI-a la
colegiul local, unde cunoaşte tinerii populari, dar şi pe cei cu
reale probleme de percepţie, disciplină şi libido. Megan, că aşa
o cheamă pe eroina noastră, încearcă să se integreze în
colectiv, dar are de furcă cu mentalitatea localnicilor, cu invidia
reginelor frumuseţii, cu apropourile manuale ale admiratorilor din
echipa de fotbal a şcolii şi cu grupul babelor colivărese care nu
acceptă fusta mini, topul fără sutien şi belciugul prins de
buric. Au loc câteva faze comice, evită la mustaţă vreo 5-6
violuri pe bază de rachiu, se împrieteneşte cu fraierul clasei
(care o iubeşte sincer) şi totul culminează cu Marele Bal de 8
Martie, eveniment de tradiţie în viaţa comunei. Gheorghe-Eduard,
tânărul fermecător care i-a câştigat inima, tocmai o înşeală
cu o panaramă celebră pe la crâşma „Restaurant” şi Megan
cade într-o mare depresie, în care face cunoştinţă cu rachiul de
sfeclă. O ajută să-şi revină fraierul care o iubeşte în
tăcere, aşa că ia decizia să înfrunte lumea şi să apară la
manifestări. Pe stadionul-tăpşan unde se desfăşoară
festivităţile surprinde asistenţa cu un număr special, un dans
învăţat la şcoala din California, unde a fost şefa majoretelor.
În costumaş cu fustă scurtă, cu toiagul de şefă, dansează, se
dă peste cap, face toate chestiile alea urmărită cu viu interes de
tribune dar, mai ales, de echipa de mecanizare de la ferma agricolă.
Final apoteotic, lumea aplaudă şi ovaţionează, câţiva se reped
s-o ia în braţe, se iscă o mică busculadă (maxilare rupte, ochi
scoşi), dar deasupra tuturor este ridicată pe braţe Megan – noua
vedetă a comunei. Конец
фильма
Aţi observat, desigur, că, deşi
acţiunile se petrec în România, eroii sunt americani. Păi ce-aţi
vrea? Eroul român salvează lumea?! Să fim serioşi, n-ar crede
nimeni aşa ceva. Eroul american salvează lumea, da! Pentru că
filmele sunt rupte din viaţă!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu