Un
prieten s-a dus să petreacă sărbătorile de iarnă la țară, într-o casă pe
care nu prea o folosea, el fiind adept al civilizației urbane. S-a întors a
doua zi, după ce a dârdâit o noapte de frig, cu toate calorifere electrice pe
care le-a cărat de la Iași.
A petrecut sărbătorile în oraș, oarecum
deziluzionat, dar hotărât să găsească o soluție de căldură în casa de la țară.
Pentru că mă consideră un meseriaș în domeniu (o fi de la cei 20 de ani pe care
i-am lucrat în administrație şi gospodărie comunală?) m-a rugat să-i spun ce
variantă de încălzire ar avea, dar care să nu-l pună pe drumuri după ștampile și
instalatori (el fiind un om ocupat) şi să nu-l coste mult instalarea și întreținerea (el nefiind nepot de șeic arab).
Dacă nu vrei să te preocupe încălzirea poți
alege să stai în frig. În cazul ăsta ai cel puțin trei avantaje: nu te costă
căldura, nu trebuie să ai grijă de instalația de încălzire și nu mai bagi
frigiderul în priză, pentru că la 0-5 grade Celsius mâncarea se conservă foarte
bine.
Sunt, desigur, şi câteva dezavantaje. Nu mai
poți intra pe Facebook pentru că unele aparate, cum ar fi calculatorul, nu
funcționează bine în frig (și umezeală). De asemenea, noaptea dormi în pijamale
(pentru că porți mai multe) peste care pui paltonul. Ar mai fi micul
inconvenient că nu mai poți face baie, ba chiar nici duș, ca să nu prinzi
țurțuri sau chiar să rămâi înghețat, ceea ce ți-ar limita considerabil numărul
gradelor de libertate. Nu mai povestesc despre faptul că vei căpăta o
interesantă paloare vineție şi vei înghiți mai multe pastile decât un spital de
front. Există șansa, totuşi, să prinzi primăvara, pentru că noi, oamenii, am
supravieţuit unor glaciaţiuni. Dacă nu, măcar vei fi descoperit de savanţii
mileniului 5, vei fi împăiat şi dus la muzeul cu ciudăţenii.
Dacă, în schimb, îţi place căldura, în sensul că
ai bucuria de a te dezbrăca într-o cameră caldă după ce ai venit din iarna
geroasă de afară, atunci ai nevoie de o sursă de încălzire.
Soluţii sunt multe, fiecare cu avantajele şi
dezavantajele sale. La unele eficienţa energetică e mai mare, dar necesită
costuri şi eforturi iniţiale (avize, aprobări, autorizaţii, proiecte,
modificări tehnice) considerabile. La altele, e mai uşor de cumpărat sursa de
încălzire, dar te omoară factura la utilităţi.
Dacă eşti branşat la sistemul public, înseamnă
că foloseşti echipamentul cu care a fost dotat apartamentul din construcţie,
aşa că treaba ta este doar să plăteşti cheltuiala de încălzire şi să te rogi să
nu fie vreo avarie pe reţea. Se poate evita "distracţia" cu
defecţiunea dacă se programează din timp verificarea şi repararea tuturor
reţelelor din bloc dar, să fim serioşi, câtă lume are grija asta în lunile de
vară?
În cazul în care eşti o fire mai independentă
sau locuieşti într-o casă te grăbeşti să-ţi montezi o centrală termică
individuală, pe gaze sau pe lemne. Vă spun sigur: centrala pe lemne nu merge la
bloc.
De ce aveţi nevoie? Avize, autorizaţii,
instalaţie separată, centrala propriu-zisă, cota de gaz şi un instalator
meseriaş priceput, cinstit şi treaz. Ce avantaj ai? Nu te doare capul că se
sparge ţeava de căldură în subsol, dacă stai la bloc. Chestia e că tot trebuie
să plăteşti reparaţia, că aşa spune legea. Adică plăteşti şi ce consumă
centrala ta (curent, gaz) dar şi cheltuielile comune ale instalaţiei de
încălzire din bloc. Dar te invidiază vecinii, burghezule!
Mai sunt, desigur, şi alte soluţii. În principal
sunt soluţii de avarie, pentru încălzire locală. Începând de la sobele pe lemne
care s-au construit pe vremea comunismului zgârcit, până la radiatoare
electrice, cu ulei sau cu halogen (!), sobe pe gaz sau chiar aeroterme, care
chiar sunt foarte ieftine. Din păcate, cam toate au consumuri care se măsoară
în kilowaţi (mulţi kilowaţi) dar mai au şi alte păcate: randament scăzut, sunt
periculoase de folosit fără supraveghere, zgomot sau lumină prea puternică
(încercaţi să dormiţi într-o cameră încălzită de un radiator cu halogen!),
fluctuaţii mari de temperatură ambiantă.
De curând a apărut o nouă soluție pe piața
confortului termic. La noi e nouă, pentru că în alte țări se folosește pe scară
largă.
Panourile radiante sunt foarte ușor de instalat
(2-4 șuruburi prinse în perete), nu necesită avize, nu emană noxe periculoase,
sunt sigure în exploatare, pot fi programate, unde mai pui că vin şi într-o
gamă variată de forme estetice. Panoul radiant poate avea mai multe dimensiuni
sau forme dar pot fi şi obiecte
funcţionale – oglinzi sau decorative – tablouri. Ce ziceți de un peisaj
tropical care chiar emană căldură? Rețineți: http://www.panouriradiante-incalzire.ro/
Mai multe despre ce înseamnă şi cum funcţionează
panourile radiante, în filmuleţul următor:
Dacă a rămas ceva neclar nu ezitați să cereți
sfatul distribuitorului.
Deci, principiul este că panourile despre care
vorbim emit un soi de radiații care fac bine organismului, care încălzesc
mobila și pereții camerei, au consum energetic redus şi nu ocupă mult spațiu.
Pot fi așezate pe podea, agățate de perete sau lipite de plafon, funcție de cum
are chef proprietarul. Fiecare cameră poate avea propriul panou radiant (sau mai
multe), iar acestea funcționează independent, după nevoi. Care e marele lor
dezavantaj? Nu sunt apreciate de oamenii conservatori, opaci la noile descoperiri tehnice, care nu au încredere în soluții ieftine și la îndemână. Încă o dată: http://www.chibzuintza.ro/incalzire-panouri-radiante-infrarosu/
Eu cred că o să-mi iau unul cu oglindă. O să-mi
încălzească fața, iar apoi o să mă flateze: "Ce zâmbet cald ai azi, șefu'!
Radiezi, nu alta!"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu