Cunosc, ca oricine din zona aceasta a tarii, o parte a realitatilor din Moldova (rrepublica). Ca om care n-a vizitat acest tinut niciodata, retinand doar contacte sporadice cu reprezentantii micului comert basarabean, am considerat povesti relatarile despre regimul din “republica”. Atat timp cat nu m-au afectat direct, n-am considerat necesar sa am o opinie despre excesele si practicile nedemocratice ale conducerii de stat din fosta republica sovietica.
Insa, in momentul in care unul dintre prietenii mei a fost retinut in arestul militiei basarabene, fiind acuzat de o gainarie marunta, mi se pare de neacceptat si o consider o amenintare directa la adresa mea. Il cunosc pe Radu Popescu de ani de zile. Nici in ratacirile cele mai aberante n-as putea crede ca s-ar putea cobori la a face vreuna din magariile puse in carca de militia sovietica de pe partea trista a Prutului. In afara faptului ca este un om de cuvant, este si un bun profesionist in domeniul sau, ceea ce imi atrage o admiratie considerabila asupra sa.
Mi-am inchipuit ce as fi simtit daca eram in locul lui in momentul in care sergentul Ghenadi se juca, cinic, cu pistolul pe masa. Ce as fi putut spune, ce as fi putut face, in conditiile in care nu stiu care sunt limitele abuzurilor politienesti din Moldova comunista? Te gindesti: „I-am deranjat cu vreun lucru la care ei tin mult si eu nu mi-am dat seama? Au de gind sa ma raneasca, doar ca sa ma convinga sa fac ceva, cine stie ce?” Ajungi, pana la urma, dupa ore de neliniste, sa te intrebi daca vei avea o moarte usoara sau vor fi zile lungi de suferinta si teroare. Poate parea psihotic ceea ce imi inchipui, aici la doar cateva zeci de kilometri de locul acela, aflandu-ma de ani buni intr-un zona in care drepturile exista, iar politia nu mai e demult o sperietoare, poate chiar dimpotriva...
Am incercat, apoi, sa gasesc explicatii pentru gestul autoritatilor moldovenesti. Ca sunt mai irascibile, odata ce se apropie alegerile, ca puterea comunista isi simte procentele scazand, ca a fost doar un abuz izolat al unor politai ametiti de vodca si puseuri nationaliste sau chiar ca a fost o confuzie pe care o regreta si acei politisti odata ce si-au dat seama pe ce parte sta adevarul.
N-a trecut mult si am auzit ca niste oficiali romani, reprezentanti ai Consiliilor Judetene din Iasi si din Vaslui au fost intorsi de la granita ca ultimii traficanti. Puteam banui ca filorusii de la putere au un dinte impotriva autoritatilor romanesti inca de cand au interzis difuzarea programului roman de televiziune pe teritoriul basarabean. Dar de aici si pana a genera atitudini lipsite de demnitate, cum a fost interdictia aratata oficialilor romani, credeam ca mai e cale lunga. Ca sa fie si capacul pus, sunt cateva ore de cand niste cetateni romani, care nu dovedeau o optiune politica vizibila, au fost coborati din tren la Albita, interzicandu-li-se intrarea pe teritoriul Republicii Moldova. Mi-am adus aminte de filmele in care gestapovisti plini de cruzime verificau trenurile in cautare de spioni si arestau pe oricine li se parea suspect. Oare cat mai au pana acolo?
Poate ca ar trebui sa ne luam gandul de a mai vizita o vreme Moldova. Insa ma gandesc la cei care au rude acolo si care vor trebui sa suporte o separare care nu se stie cat va dura. Sunt familii mixte care isi vad, dintrodata, rupte relatiile prin masurile josnice ale unei puteri anacronice. Sunt oameni care au afaceri cinstite pe cele doua maluri ale Prutului si vor avea pierderi pe care nu le va acoperi nimeni. N-ar fi demn sa acceptam asa ceva, dupa doua decenii de la falimentul comunismului mondial.
Pe de alta parte, suntem cetateni europeni. Suntem si un stat mambru al NATO, cu toate drepturile si obligatiile care decurg din acrest statut. Atat timp cat ne integram in piata de consum stabilita in capitalele vestice, de multe ori in paguba agriculturii nationale, atat timp cat suferim curbele de sacrificiu impuse de restrictiile bugetare ale unei crize de care nu suntem vinovati, mi se pare corect ca sefii politici ai acestor organisme internationale sa ia in discutie agresiunile la adresa cetatenilor romani si sa ceara statului moldovean sa-si revina, sa permita libertatea si democratia pe teritoriul sau si sa ceara scuze de la cei pe care i-a nedreptatit. As fi in stare sa pun pariu premiul de la Loto contra a doua sticle de vodca veritabila, ca nu vom vedea asa ceva. Ceea ca ne va face sa fim umiliti de doua ori.
Acum doua saptamani, presedintele Ungariei dorea sa survoleze teritoriul tarii noastre la bordul unui avion militar. A fost oprit, in mod justificat, insa a intrat in tara ca un simplu cetatean din Europa. Nu l-a impiedicat nimeni sa ia parte la manifestari care sunt pentru noi cel putin la fel de semnificative precum sarbatoarea unirii din martie 1918.
Am senzatia ca evoc fatalitatea ciobanului mioritic. De oricare parte a sulitei ne vom afla, tot noi vom fi cei batuti si umiliti. Nu ne asculta nimeni, pentru ca suntem un stat de mana a doua, cu conducatori de mana a doua, cu europarlamentari de mana a doua, cu organizatii civice de mana a doua, cu opinie publica de mana a doua, dar suntem cea mai rabdatoare natie, stare care nu-i chiar o calitate, aici, la granita de rasarit a libertatii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu