Presedintele Ungariei nu ma respecta. Sunt cetatean european de doi ani si doua luni si nu mi se pare in regula sa fiu tratat precum un vasal peste care pot trece hoardele cu carnea sub sa si buzduganul in mana, cand au chef de paranghelie.
Treaba asta e o chestie intre mine si el, nu priveste restul lumii si probabil voi muri neimpacat ca n-am apucat sa-i zic de la obraz ce cred eu despre presedintii care se distreaza de ziua nationala a statului care ii plateste leafa prin tari straine.
Tot asa de mult pot sa ma mai deranjeze presedintele ucrainean pentru povestea cu Insula Serpilor, cel italian ca ne confunda natia, sau cel american ca trebuie sa platesc eu oalele sparte de parintii crizei din patria lui iubita.
Cum suneam, este intre mine si ei si oricine altcineva poate avea alt punct de vedere, fara a ma simti obligat in vreun fel sa reactionez, sa aprob sau sa dezabrob alta opinie.
Ce ma deranjeaza cu adevarat nu e lipsa de respect prezidentiala, ci lipsa de demnitate si bun-simt civica. Aia care spune ca de ce ne-am purtat asa urat cu vecinul si nu l-am lasat sa vina cu bombardierul peste noi, de parca ar survola ograda lui, de-acasa. Nu stiu tratatele internationale, sau uzantele sau alte maimutareli diplomatice, dar cred ca nu e niciuna care sa permita unui sef de stat strain sa zboare cum vrea mansa lui peste cimpiile si padurile patriei, calare pe un avion militar echipat cu armament si munitie, in vreme de pace. Chiar daca ar exista, mi se pare ca ar trebui sa schimbam rapid aceasta regula si sa cerem sa fim respectati ca popor.
Cu atat mai revoltatoare mi se pare atitudinea unor ziaristi si lideri de opinie, care condamna gestul autoritatilor romane de a nu permite sa se intample o astfel de aroganta ungureasca. Foarte bine i-au facut! Imi pare rau ca l-au lasat sa intre cu masina. Puteau sa-l tina in vama cam cat tin vamesii maghiari tirurile romanesti, ca sa nu se ascunda cumva printre badigarzii lui vreunul din cei care se distreaza injunghiind sportivi romani prin baruri.
Cum poti sustine, tu, roman cu buletin, ca ala avea dreptate sa vina asa peste noi. Ce resorturi neintelese iti pun in miscare bielele-manivelele din capatana aia de deontolog, sa tii partea strainului care te jigneste. Trec peste semnificatia politica a faptului ca presedintele ungur vine in mijlocul comunitatii maghiare chiar in preajma zilei sale nationale. Trec si peste framantarile revansarde ale unora dintre liderii politici mai huni de felul lor. Dar nu pot trece peste reacţia a presei, interesata mai mult de activitatile nocturne ale Mihaelei Radulescu decât de provocarea mizerabila pe care ne-a oferit-o vecinul de la apus.
Presa, poreclita uneori opinie publica, ar trebui sa reprezinte vocea poporului ridicata impotriva autoritatii, in cazul unui abuz. Daca presa aceasta spune ca autoritatile romane au gresit in raport cu nesimtirea de 15 martie, vorbind in numele meu si al familiei mele si al tuturor celor pe care ii cunosc si care au fost indigati, inseamna ca sunt un mare cretin, lipsit de orice urma de demnitate si chiar mi-e rusine ca ma numesc roman.
Sa presupunem ca presedintelui roman (nu sunt fan al niciunui presedinte roman, din toti cati au fost) i-ar fi venit pe chelie sa plece cu MIG-ul la plimbare pe deasupra Panoniei. Ce reactii ar fi avut oficialii straini? Ce reactii ar fi avut presa bastinasa? Cum s-ar mai fi grozavit pe ei liderii politici maghiari dinauntrul si din afara granitelor unguresti! La noi nu e bine, nu e frumos sa-i batem obrazul celui care e lipsit de simturi la noi acasa.
M-as fi asteptat, poate nu la o critica de genul celei pe care o scriu aici, dar la una de bun-simt, demna, care sa-mi respecte punctul de vedere si care sa ceara oficialitatilor maghiare sa se trezeasca din visele haiducesti si sa prezinte scuze poporului roman, pe care l-a umilit la 161 de ani de la Revolutia de la 1848, revolutia libertatilor nationale a lui Cuza, Balcescu si Avram Iancu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu