vineri, 11 septembrie 2009

Crin, vezi că eşti pe dos

Crin, maturizează-te, că râde lumea de tine

Am văzut că mi-ai scris. Am primit în uşă vederea aia de la tine şi m-am bucurat să văd că ţi-ai schimbat freza pe o parte. Aşa cum era înainte, parcă erai un copil întârziat, zău aşa. Nu că acum mi-ai fi mai simpatic, dar te mai îmbătrâneşte oarecum.
Află despre mine că sunt sănătos, dar tu n-ai nicio contribuţie la asta, pentru că viaţa mea nu a fost mai bună datorită a ce mi-a arătat mie şi întregii lumi ministrul ală, Păcuraru.

Mă informezi, dragă Crin, că trăim în ţara în care oamenii plătesc taxe pentru ca un grup de politicieni să o ţină din scandal în scandal şi să îşi păstreze privilegiile. Ai mare dreptate.
Uite, de exemplu, la Iaşi. A fost clar că aţi pierdut alegerile în mod lamentabil, cu toate astea oamenii tăi s-au ţinut cu unghiile şi cu dinţii de scaune, iar unii o mai întind în procese şi în ziua de azi. Dacă sunt liberali, aşa cum se laudă, de ce nu se apucă de o afacere, ce nevoia au să tragă înainte la ţâţa statului?
Şi totul, după cum spui, pentru că aşa au înţeles o mână de politicieni, aceiaşi de 20 de ani, să-şi paseze unii altora banii şi funcţiile. Dragul meu, eşti parlamentar de 17 ani! Ai fost trei ani ministru al Tineretului şi Sportului, când şi eu eram mai tânăr şi n-ai făcut nimic pentru mine. Poate nu înţeleg eu, dar mi-ai scris ca să-ţi faci autocritica, să te faci de băcănie în faţa alegătorilor, în anul în care vrei să candidezi la prezidenţiale sau echipa ta de campanie e plătită de Băsescu?

Îmi mai spui că vrei să redai România românilor. Da' ce, ai tu cheile de la ea?
Îmi promiţi că nu voi mai avea parte de scandaluri, fără grupuri de interese, fără spectacole de prost gust (apropo, n-o să mai văd manelişti la TV?), fără minciună (da' scrisoarea ta ce e?) şi (fără) promisiuni deşarte. Cum ai să faci tu toate astea? Ne vei trimite pe toţi în Rai? Scuză-mă eu mai am ceva treabă pe planeta asta aşa că

Ia-ţi, naibii, caltaboşii de la uşa mea!

P.S. Tu nu poţi schimba România. Ai fi putut, dacă tot te dai cinstit, să faci campanie în perioada stabilită de lege. Dar, dacă tot vrei să schimbi, începe cu Tăricenii, Fenechiii, Nicolaele, Nicolăeştii, Chiuarii, Păcurarii, Adomniţii şi Remeşii faţă de care mi-e aşa de greaţă.

miercuri, 2 septembrie 2009

Israelul nu va fi liber până când Palestina nu va fi liberă

Asta a spus prezentatorul concertului Orchestrei West-Eastern Divan, dirijate de Daniel Barenboim, în seara aceasta la Mezzo.
În orchestra sunt palestinieni, evrei, egipteni, spanioli. În sală, de asemenea, toate confesiunile. Mi-am dat seama după cum au ascultat cuvintele: copleșiți, nervoși, agasați, indiferenți. În orchestră, la fel. Parcă atunci își dădeau seama că sunt diferiți. Au cântat Simfonia a 5-a de Beethoven. La Allegro con brio se temeau unii de alții. Andante con moto a sunat, într-adevăr, ca o orchestră. Ce a conchis Mihăiță: Muzica e o chestie care unește suflete!
Genial!