Răzbunarea şablonului

- Renunţă, te-am încolţit!

- Nu vreau! Ce-o să-mi faci?

- Te voi urmări peste tot, voi lupta cu tine chiar cu mâinile goale, chiar şi atunci când mulţi vor crede că am pierdut orice şansă, te voi învinge şi îţi voi ţine un discurs moralizator înainte să-ţi dau lovitura finală. Acuma dă-mi valiza cu diamante!

- Bine, bă, na-ţi-o.

- ...Cum? Aşa, fără luptă? Fără morţi şi răniţi? Fără momentul meu final de glorie?!

- Ce-ai, bă, ce nu pricepi? Ia valiza şi cară-te că m-ai plictisit.

- Dă-o şi pe aia cu droguri!

- Na!

- Elibereaz-o pe frumoasa ostatică pe care o iubesc şi cu care n-am apucat să fac dragoste pentru că vreau să petrecem perioada logodnei în mod cast.

- Mare cretin mai eşti, dar, mă rog, uite, îi dau drumul. Să ştii că îi plac hamurile de piele, asta ca să te ajute să petreci perioada logodnei în mod amuzant.

- Renunţă la proiectul prin care vrei să construieşti un mega-mall pe locul unui parc şi al unor blocuri modeste în care stau oameni săraci.

- De fapt, aicea nu ştiu ce să zic.

- Te avertizez!

- Tu nu avertizezi pe nimeni, băi Superbleg! Îi vezi pe ăia 20 cu mitraliere din jurul tău? Puteam să te găuresc de când ai intrat fără să saluţi. Profită de faptul că azi am o revelaţie, ia-ţi valizele şi coarda şi şterge-o până nu mă răzgândesc.

- Atunci de ce nu vrei să renunţi la proiect?

- E mai mult o chestie etică. Uite, eu sunt eroul negativ. Ăla care face trafic de arme şi de droguri, care şantajează politicieni, care mituieşte poliţişti, care transformă parcurile cu verdeaţă în mall-uri şi cazinouri. Toată lumea mă urăşte, pentru că ştie cine sunt, chiar de la începutul filmului. La sfârşit, vii tu cu chiloţii peste pantaloni şi mi-o tragi de fiecare dată. Dar, în pauzele de publicitate, tot eu vin, cu figura luminoasă şi îmbii oamenii să cumpere una din rezidenţele noastre ultra-luxoase, la preţuri speciale, pentru că merită, cunoşti vrăjeala. Înţelegi?

- Nu.

- De prost nu înţelegi, eu am fost clar. Dilema mea e una morală. Sunt un mare infractor sau un mare dezvoltator? Un mafiot nemilos sau un ctitor al măreţiei oraşului nostru, un patron vizionar care plăteşte salarii la mii de angajaţi? Crede-mă, îmi este greu să basculez între stările astea de 10 ori într-un ceas jumate. Tu trebuie să rămâi ce eşti, un cretin arogant, dar eu mă aleg cu traume sufleteşti. Psihologul meu zice să vă dau în judecată.

- Păi, ce să-ţi fac? Asta e piesa. Tu furi şi omori, huzureşti, la urmă plăteşti. Binele învinge, măcar în filme cu supereroi, atât de apreciate de copii şi de persoane cu posibilităţi intelectuale reduse.

- Mai e o chestie care mă scoate din sărite. N-aveţi nici un pic de originalitate. Ştii de la început cine-i bun şi cine-i rău. Ăla frumos e bun, ăla urât e rău. Ca să te prinzi mai repede, ăla rău e italian, rus, arab sau chinez, numai bărbaţi, în timp ce tipul bun e american, alb, eventual văduv, cu copil sau cu câine. Dacă e femeie, e clar, are succesul garantat. Mi-e greaţă. În afară de faptul că e foarte ofensator, contribuie la conturarea unui şablon dezagreabil în mintea publicului. Habar n-ai cât de frustrant poate fi. Uite de aia nu mai vreau să fiu părtaş la golăniile voastre.

- Şi atunci ce facem?

- Bă, eşti aşa de prost că ar trebui să primeşti ajutor social. Ori schimbăm caracterele şi acţiunea, ori nu mai plătim niciun minut de reclamă, la nicio televiziune.

- Nu fi aşa dur. Ce propui, cum ai vrea să fie?

- Vreau să fie aşa: eroul este un columbian din Irak, care trece prin tot felul de peripeţii încercând să scape de prigoana unei nimfomane extrem de inventive care, cum îl prinde, cum îl violează. Pe ăla pot să-l joc eu, dar infractoarea neapărat trebuie să fie Taylor Swift.

Fragment din romanul autobiografic: „Măreţia piticului”

Hărţuire şi abuz pe domeniul public

"În continuarea raportului meu arăt că acuzaţiile de hărţuire şi abuz sexual au la bază evenimentele din ziua de 14 iunie a.c., la terasa barului "Barul", adică altercaţia dintre numitul Harbuz Pantelică, zis "Pijamală", de profesie beneficiar de ajutor social şi numita Carabăţ Crinela, angajată la chioşcul "Super Shop".

Din declaraţia dată de numitul Harbuz am reţinut, citez: "Când am văzut-o pe Caramela, că noi aşa îi zicem, că vine la mine cu fusta până la buci şi cu ţâţele pe-afară mi-am dat seama că bine n-a să-mi fie."

Din declaraţia numitului Harbuz reiese că numita Carabăţ i s-a adresat cu "Ce faci, băi Pijamală, te-a lăsat muierea? Vino la mine să te consolez!" Numitul Harbuz a precizat că n-avea chef de consolat deoarece tocmai şi-a încheiat cel de-al patrulea divorţ. Din acest motiv era binedispus, că de aia s-a prezentat la crâşmă de la prima oră a dimineţii.

Gestul numitului Harbuz a fost de natură a o stârni pe numita Carabăţ, care a insistat, cu gura şi cu mâinile. Refuzul sistematic de a răspunde la propunerea de hărţuire a indignat-o pe numita Carabăţ, aşa că l-a abuzat pe numitul Harbuz cu pumnii şi cu unghiile.

În prezent, acesta se află internat în spital, cu multiple echimoze şi excoriaţii.

Numitul Harbuz a refuzat să facă plângere împotriva numitei Carabăţ, pe motiv că se mai duce la ea la chioşc şi mai ia pe datorie."

Fragment din romanul autobiografic: "#MeToo"

Clubul Domnilor Manieraţi

- Bună ziua, vă mulţumesc că participaţi la grupul nostru de suport. Cu ce doriţi să începem azi?

- Aş vrea să ştiu de ce se cheamă „Asociaţia Bogătanilor fără Satisfacţii”?

- Domnule Rotsch...

- Am convenit că ne spunem pe numele mic!

- Scuză-mă, Jacob, dar numele ăsta reflectă exact situaţia voastră. Aveţi foarte mulţi bani şi nu mai aveţi ce să faceţi cu ei, de aia sunteţi plictisiţi. Cum vreţi să vă spunem?

- Nu ştiu, ceva elegant... „Clubul Domnilor Manieraţi”... Ce naiba, Hans-Werner, te plătim cu milioane, munceşte şi tu ceva!

- Aveţi dreptate, domnule... Carlos. Chiar e foarte bună denumirea. Sunteţi un adevărat erudit!

- Fii atent, pe ăia care mă pupă în fund îi plătesc mai puţin...

- Da, să revenim... Păi, de ce sunteţi nemulţumiţi? Puteţi avea şi puteţi face tot ce vă doriţi. Jacob poate distruge economii naţionale într-o zi...

- Într-o oră!

- Da. George chiar a prăbuşit o valută forte. Acum se joacă de-a democraţia prin Europa de est. Pare că se distrează de minune.

- E plictisitor! Fac ei toată treaba. Nici n-apuc să zic bine ce vreau că sar o grămadă să-mi împlinească cele mai sinistre fantezii. Mă simt inutil, zău aşa...

- Donald, tocmai joacă un joc de strategie militară.

- Vax. Kim e ok, dar japonezii n-au deloc simţul umorului. Se constipă imediat când văd câte o rachetă pe deasupra oraşului. După aia, telefoane! Se pricep al naibii de bine să strice omului cheful.

- Poate ar trebui să încerci altceva. Un hobby...

- Ce? Să pescuiesc? Bă, tu eşti mai nebun ca noi!

- Nimeni nu e perfect, Donald...

- Cred că vorbesc în numele tuturor când spun că lucrurile au devenit stânjenitor de deranjante.

- La ce te referi, Morgan?

- De când mi-am făcut cont pe Facebook – apropo sunt cunoscut ca „Press Owner”, chiar puteţi să mă adăugaţi – constat că sunt mulţi oameni care se simt mai bine ca mine şi se distrează mai bine decât bietul Heffner, ca să zic aşa. Pun în fiecare zi poze cu nevestele, amantele, copiii, pisicile, pătlăgelele lor şi declară că ce fericiţi sunt ei şi ce importante sunt lucrurile simple.

- Are dreptate Morgan! Eu când citesc citatele alea cu ce importante sunt iubirea şi respectul îmi vine să scumpesc barilul de petrol, pe barba lui Ossama!

- Păi şi ce doriţi? Să le interzicem să arate că sunt fericiţi?

- Da! Vezi că eşti băiat deştept? Cum rezolvi treaba asta?

- Eu nu pot face nimic în sensul ăsta, sunt un biet psiholog.

- Bietule psiholog, ne coşti 100 mii de dolari pe minut, fă ceva!

- Aţi încercat să vorbiţi cu Mark să oprească programul?

- Am vorbit, da’ ce e prost? Cu jucăria asta a lui schimbă guverne, n-o lasă din mână.

- Păi nu cred că ar trebui procedat aşa. E totuşi o formă de democraţie şi de comunicare liberă.

- Ce ticălos eşti, Hans-Werner! Îţi spun eu ce e democraţie! Să scape lumea de şarlatani ca tine, aia e democraţie. Şi comunicare liberă e că toate ziarele şi televiziunile mele vor dezvălui lumii ce înşelătorie frauduloasă e psihologia!

- Hai, Rupert, zău nu te supăra.

- Prea târziu! De aia prefer eu Twitter... :)

Peria care te fereşte de accident

Am descoperit cum putem reduce numărul accidentelor rutiere, mai ales al celor legate de viteză excesivă, manevre riscante sau alte motive care ţin de teribilism.

Pentru acest scop am imaginat un mic dispozitiv care se ataşează scaunului de la volan. După principiul husei care încălzeşte scaunul (de fapt, fundul), dar poate furniza şi masaj, invenţia constă dintr-o perie din sârmă, care se încorporează în şezutul scaunului şi care are rolul de a interveni în anumite situaţii riscante.

Ca să exemplific: când şoferul are tentaţia de a călca mai brusc acceleraţia, peria de sârmă iese din scaun şi începe a freca cu nădejde turul pantalonilor, până când mâncărimea dispare.

De asemenea, când conducătorul auto scapă de vedere că trebuie să semnalizeze, efectuând schimbări bruşte de direcţie, astfel încât devine un pericol pentru ceilalţi participanţi la trafic, atunci peria va executa mişcări circulare, cu viteză variabilă, până când şoferul începe să aibă reacţii normale.

Pentru tinerii care conduc imprudent, părinţii pot instala un model mai complex, care poate conţine un dispozitiv suplimentar, ataşat tetierei. Odată cu scărpinarea dosului cu peria de sârmă se acţionează şi o imitaţie de palmă umană care să-i ardă una părintească, peste ceafă. Opţional, se poate activa un pachet multimedia care să spună la momentul potrivit: "Te spun lui mă-ta, măgarule!".

Această aplicaţie poate avea un efect deosebit când maşina e plină cu băieţi şi fete, iar la boxe este reprodusă maneaua preferată. Inutil să precizăm că şoferul în culpă va rămâne de poveste pentru prietenii lui, pentru toţi cunoscuţii de pe facebook, ba chiar şi pentru cei care nu se află în lista lui, dar îl vor reţine drept "tipul cu maşina care scarpină în fund, dă dupaci şi îl pârăşte lui mă-sa". Credeţi-mă, fetele fug de aşa ceva, aşa că nu te pregăteşti de Valentine's Day cu asemenea prestigiu.

Ca să fiu sincer, mi se pare o metodă mai bună decât suspendarea permisului. Gândiţi-vă la sentimentele unui împătimit al vitezei care are de ales între două opţiuni: viteza legală sau fundul flenduri.