Clubul Domnilor Manieraţi

- Bună ziua, vă mulţumesc că participaţi la grupul nostru de suport. Cu ce doriţi să începem azi?

- Aş vrea să ştiu de ce se cheamă „Asociaţia Bogătanilor fără Satisfacţii”?

- Domnule Rotsch...

- Am convenit că ne spunem pe numele mic!

- Scuză-mă, Jacob, dar numele ăsta reflectă exact situaţia voastră. Aveţi foarte mulţi bani şi nu mai aveţi ce să faceţi cu ei, de aia sunteţi plictisiţi. Cum vreţi să vă spunem?

- Nu ştiu, ceva elegant... „Clubul Domnilor Manieraţi”... Ce naiba, Hans-Werner, te plătim cu milioane, munceşte şi tu ceva!

- Aveţi dreptate, domnule... Carlos. Chiar e foarte bună denumirea. Sunteţi un adevărat erudit!

- Fii atent, pe ăia care mă pupă în fund îi plătesc mai puţin...

- Da, să revenim... Păi, de ce sunteţi nemulţumiţi? Puteţi avea şi puteţi face tot ce vă doriţi. Jacob poate distruge economii naţionale într-o zi...

- Într-o oră!

- Da. George chiar a prăbuşit o valută forte. Acum se joacă de-a democraţia prin Europa de est. Pare că se distrează de minune.

- E plictisitor! Fac ei toată treaba. Nici n-apuc să zic bine ce vreau că sar o grămadă să-mi împlinească cele mai sinistre fantezii. Mă simt inutil, zău aşa...

- Donald, tocmai joacă un joc de strategie militară.

- Vax. Kim e ok, dar japonezii n-au deloc simţul umorului. Se constipă imediat când văd câte o rachetă pe deasupra oraşului. După aia, telefoane! Se pricep al naibii de bine să strice omului cheful.

- Poate ar trebui să încerci altceva. Un hobby...

- Ce? Să pescuiesc? Bă, tu eşti mai nebun ca noi!

- Nimeni nu e perfect, Donald...

- Cred că vorbesc în numele tuturor când spun că lucrurile au devenit stânjenitor de deranjante.

- La ce te referi, Morgan?

- De când mi-am făcut cont pe Facebook – apropo sunt cunoscut ca „Press Owner”, chiar puteţi să mă adăugaţi – constat că sunt mulţi oameni care se simt mai bine ca mine şi se distrează mai bine decât bietul Heffner, ca să zic aşa. Pun în fiecare zi poze cu nevestele, amantele, copiii, pisicile, pătlăgelele lor şi declară că ce fericiţi sunt ei şi ce importante sunt lucrurile simple.

- Are dreptate Morgan! Eu când citesc citatele alea cu ce importante sunt iubirea şi respectul îmi vine să scumpesc barilul de petrol, pe barba lui Ossama!

- Păi şi ce doriţi? Să le interzicem să arate că sunt fericiţi?

- Da! Vezi că eşti băiat deştept? Cum rezolvi treaba asta?

- Eu nu pot face nimic în sensul ăsta, sunt un biet psiholog.

- Bietule psiholog, ne coşti 100 mii de dolari pe minut, fă ceva!

- Aţi încercat să vorbiţi cu Mark să oprească programul?

- Am vorbit, da’ ce e prost? Cu jucăria asta a lui schimbă guverne, n-o lasă din mână.

- Păi nu cred că ar trebui procedat aşa. E totuşi o formă de democraţie şi de comunicare liberă.

- Ce ticălos eşti, Hans-Werner! Îţi spun eu ce e democraţie! Să scape lumea de şarlatani ca tine, aia e democraţie. Şi comunicare liberă e că toate ziarele şi televiziunile mele vor dezvălui lumii ce înşelătorie frauduloasă e psihologia!

- Hai, Rupert, zău nu te supăra.

- Prea târziu! De aia prefer eu Twitter... :)