Remarca e autoironică, pentru că nu pot considera presă anii în care am făcut programul de meci de la Poli-Unirea 2000 Iaşi, precursoarea Politehnicii noastre.
Am vazut titlul următor: Bergodi, ce le spui la pauză?
M-a surprins pentru că şi eu postasem pe blogul meu ceva asemănător: Bergodi, ce le-ai dat la pauza?
Adică, la urma urmei, poate tot mi-aş găsi de lucru într-o redacţie sportivă, la o adică... :)
marți, 15 septembrie 2009
M-am înşelat, dar sunt bucuros
Am crezut că liberalii vor sta cu gura căscată la para mălăiaţă a susţinerii lui Băsescu. N-au făcut-o, ba, mai mult, au demonstrat că sunt capabili de jocuri politice meşteşugite. Mea culpa!
E adevărat că şi eu am fost surprins de întorsătura lucrurilor, ieri fiind impresionat de modul în care se pot mobiliza forţele politice atunci când trebuie prezervată normalitatea.
Marea satisfacţie am avut-o azi, când am citit presa de dreapta şi jurnaliştii-bloggeri de aceeaşi culoare. De la ignorarea totală a subiectului şi până la interpretări aiuristice, i-am văzut crispaţi şi demoralizaţi, dezumflaţi după marea gogoaşă a izolării PSD în Iaşi. Aşa mi-am dat seama de dimensiunea reală a evenimentului. Dacă lucrurile vor merge pe făgaşul normal, cred că ce s-a întâmplat ieri consfinţeşte sfârşitul unei epoci. Demagogia de doi bani, miştoul de televiziune, plânsul ipocrit pe umerii cetăţeanului vor dispărea din arsenalul clasei politice. Ce va fi în loc încă nu ştiu, dar cred că presa are un rol esenţial în chestiune. Presa de toate orientările, pentru că nu ştiu cine mai e aşa de fraier să considere presa românească drept independentă, trebuie să treacă dincolo de afinităţile politice, iar vocile media vor trebui să ţină cont de un lucru important: publicul nu mai poate fi prostit. Publicul are nevoie de lideri reali, cu rezultate concrete şi cu o limită morală pe care sigur n-o vor depăşi.
Vremea liderilor fabricaţi a cam trecut. Chiar politica îi respinge din interiorul său. Sper s-o facă şi în următoarele trei luni.
P.S. Am fost la meci aseară. A fost a doua bucurie a zilei, deşi comentatorii tv, după meci, opinau că a fost mai mult un meci slab al Craiovei. Probabil va mai trece timp până când ziariştii se vor apropia de fotbalul ieşean.
E adevărat că şi eu am fost surprins de întorsătura lucrurilor, ieri fiind impresionat de modul în care se pot mobiliza forţele politice atunci când trebuie prezervată normalitatea.
Marea satisfacţie am avut-o azi, când am citit presa de dreapta şi jurnaliştii-bloggeri de aceeaşi culoare. De la ignorarea totală a subiectului şi până la interpretări aiuristice, i-am văzut crispaţi şi demoralizaţi, dezumflaţi după marea gogoaşă a izolării PSD în Iaşi. Aşa mi-am dat seama de dimensiunea reală a evenimentului. Dacă lucrurile vor merge pe făgaşul normal, cred că ce s-a întâmplat ieri consfinţeşte sfârşitul unei epoci. Demagogia de doi bani, miştoul de televiziune, plânsul ipocrit pe umerii cetăţeanului vor dispărea din arsenalul clasei politice. Ce va fi în loc încă nu ştiu, dar cred că presa are un rol esenţial în chestiune. Presa de toate orientările, pentru că nu ştiu cine mai e aşa de fraier să considere presa românească drept independentă, trebuie să treacă dincolo de afinităţile politice, iar vocile media vor trebui să ţină cont de un lucru important: publicul nu mai poate fi prostit. Publicul are nevoie de lideri reali, cu rezultate concrete şi cu o limită morală pe care sigur n-o vor depăşi.
Vremea liderilor fabricaţi a cam trecut. Chiar politica îi respinge din interiorul său. Sper s-o facă şi în următoarele trei luni.
P.S. Am fost la meci aseară. A fost a doua bucurie a zilei, deşi comentatorii tv, după meci, opinau că a fost mai mult un meci slab al Craiovei. Probabil va mai trece timp până când ziariştii se vor apropia de fotbalul ieşean.
sâmbătă, 12 septembrie 2009
O șmecherie cu mai mulți fraieri
Excluderea lui Constantin Simirad din PSD n-a bucurat pe nimeni. Poate, cel mult, pe adversarii neîmpăcați și fundamentaliști ai lui Gheorghe Nichita, care nu s-au putut abține să nu jubileze.
Poate fi contabilizată, ca avarie, pierderea funcției de președinte al Consiliului Județean, dar asta e doar contabilicește, pentru că PSD n-a deținut, în mod real, puterea la județ. Scandalurile cu ejectarea PNL din funcția de vicepreședinte, intromisionarea PDL pe locul lăsat liber, dar la care PNL n-a renunțat nici azi, dușmănia de mahala cu cumătrul Adăscăliței, mă face să cred că PSD n-a avut ce câștiga de pe urma acestui mandat.
În realitate, de pierdut are toată lumea. PDL Iași primește un șef pe alte căi decât cele care țin de democrația filialei, adică parașutat cu voie de la blagabăsescu, care va tulbura și mai mult erupțiile gazoase din interior. În calitate de trimis al celui-de-sus va impune condiții greu de suportat, din care va face parte și edificarea palatului din Alecsandri. Sunt curios ce vor mai piscui adversarii ideii, atunci când vor trebui să ridice mânuțele spre binecuvântarea pohtii ce pohtește Simirad.
PDL-ul de la București a văzut, probabil, în această mescambă, și un mod subtil de a-i mai astâmpăra pe revoluționarii din filială, care se văd acum la masă cu un lider venit de la partenerul de șicane – PSD. Faptul că cei de la Iași au primit dupacul cu ochii în lacrimi, dar n-au cârtit împotriva firmanului, ba chiar au mulțumit, dând din coadă recunoscători, sedimentează opinia generală că PDL nu are lideri adevărați pe lista de cotizanți, ci doar veleitari colorați și zgomotoși, precum baloanele de la bâlci. A trebuit să vină unul de la PSD ca să-i conducă, rușinoasă realizare, ce să zic... Povestea confirmă și starea de dictatură din PDL, în care ai voie să te iei doar de sefuții mai mititei, cum e Cârlan, de exemplu, care până acum a confirmat statutul de Primul Number Two al partidului, la toate alegerile și, în general, de câte ori s-a aflat în competiție cu cineva. Chestia e că, așa ușurel cum e, deține puterea în partid, deci nici ceilalți nu se ridică mai presus.
Aparent, PNL are de câștigat din această combinație. S-ar putea vedea cu un post de vicepreședinte, dacă funcționează noua Alianță D.A. Ar fi singura funcție din administrația județeană cu care s-ar putea lăuda partidul lui Relu Fenechiu. În schimb, va trebui să treacă peste afrontul făcut de noii frați de cruce – anume trădarea Cristinei Dobre. Trecem peste imbecilitatea cu care deputata a motivat „întoarcerea mandatului” și privim drama morală pe care ar trebui s-o aibă PNL: condamnarea trădării comise de Dobre și aplauzele destinate dezertării lui Simirad. Fapta e aceeași, reacția e diferită. Dar ce nu face un partid părăsit de sponsori, când e vorba de câteva firimituri pe la licitațiile județene?
Faptul că Simirad hotărăște alegerea unui liberal în funcția de vicepreședinte, fără să aibă discuții sau măcar acordul formal al PNL ba, mai mult, decide și cine dintre liberali va ocupa scaunul, de parcă organizația lui Fenechiu e sat fără câini, demonstrează că și la acest partid e mare secetă de politicieni adevărați. Nu e problemă: îi descurcă Simirad. Doar că nu vor fi prea bucuroși de ce le pregătește ex-pesedistul.
Ce influență va avea lupta electorală în cadrul noilor coterii politice? Electoratul va privi cu ochi buni matrapazlâcurile politicienești sau le va sancționa, în încercarea de a îndrepta clasa politică din ce în ce mai coruptă și mai imorală? Probabil că vom vedea în cursul celor trei luni care ne așteaptă până la începerea noului mandat de președinte. E foarte clar, însă, că într-o baltă de politicieni slabi, vom vedea ce șanse au Racul, Broasca și o Știucă.
Poate fi contabilizată, ca avarie, pierderea funcției de președinte al Consiliului Județean, dar asta e doar contabilicește, pentru că PSD n-a deținut, în mod real, puterea la județ. Scandalurile cu ejectarea PNL din funcția de vicepreședinte, intromisionarea PDL pe locul lăsat liber, dar la care PNL n-a renunțat nici azi, dușmănia de mahala cu cumătrul Adăscăliței, mă face să cred că PSD n-a avut ce câștiga de pe urma acestui mandat.
În realitate, de pierdut are toată lumea. PDL Iași primește un șef pe alte căi decât cele care țin de democrația filialei, adică parașutat cu voie de la blagabăsescu, care va tulbura și mai mult erupțiile gazoase din interior. În calitate de trimis al celui-de-sus va impune condiții greu de suportat, din care va face parte și edificarea palatului din Alecsandri. Sunt curios ce vor mai piscui adversarii ideii, atunci când vor trebui să ridice mânuțele spre binecuvântarea pohtii ce pohtește Simirad.
PDL-ul de la București a văzut, probabil, în această mescambă, și un mod subtil de a-i mai astâmpăra pe revoluționarii din filială, care se văd acum la masă cu un lider venit de la partenerul de șicane – PSD. Faptul că cei de la Iași au primit dupacul cu ochii în lacrimi, dar n-au cârtit împotriva firmanului, ba chiar au mulțumit, dând din coadă recunoscători, sedimentează opinia generală că PDL nu are lideri adevărați pe lista de cotizanți, ci doar veleitari colorați și zgomotoși, precum baloanele de la bâlci. A trebuit să vină unul de la PSD ca să-i conducă, rușinoasă realizare, ce să zic... Povestea confirmă și starea de dictatură din PDL, în care ai voie să te iei doar de sefuții mai mititei, cum e Cârlan, de exemplu, care până acum a confirmat statutul de Primul Number Two al partidului, la toate alegerile și, în general, de câte ori s-a aflat în competiție cu cineva. Chestia e că, așa ușurel cum e, deține puterea în partid, deci nici ceilalți nu se ridică mai presus.
Aparent, PNL are de câștigat din această combinație. S-ar putea vedea cu un post de vicepreședinte, dacă funcționează noua Alianță D.A. Ar fi singura funcție din administrația județeană cu care s-ar putea lăuda partidul lui Relu Fenechiu. În schimb, va trebui să treacă peste afrontul făcut de noii frați de cruce – anume trădarea Cristinei Dobre. Trecem peste imbecilitatea cu care deputata a motivat „întoarcerea mandatului” și privim drama morală pe care ar trebui s-o aibă PNL: condamnarea trădării comise de Dobre și aplauzele destinate dezertării lui Simirad. Fapta e aceeași, reacția e diferită. Dar ce nu face un partid părăsit de sponsori, când e vorba de câteva firimituri pe la licitațiile județene?
Faptul că Simirad hotărăște alegerea unui liberal în funcția de vicepreședinte, fără să aibă discuții sau măcar acordul formal al PNL ba, mai mult, decide și cine dintre liberali va ocupa scaunul, de parcă organizația lui Fenechiu e sat fără câini, demonstrează că și la acest partid e mare secetă de politicieni adevărați. Nu e problemă: îi descurcă Simirad. Doar că nu vor fi prea bucuroși de ce le pregătește ex-pesedistul.
Ce influență va avea lupta electorală în cadrul noilor coterii politice? Electoratul va privi cu ochi buni matrapazlâcurile politicienești sau le va sancționa, în încercarea de a îndrepta clasa politică din ce în ce mai coruptă și mai imorală? Probabil că vom vedea în cursul celor trei luni care ne așteaptă până la începerea noului mandat de președinte. E foarte clar, însă, că într-o baltă de politicieni slabi, vom vedea ce șanse au Racul, Broasca și o Știucă.
vineri, 11 septembrie 2009
Abonați-vă la:
Postări (Atom)