Considerat un centru economic si comercial important al Romaniei, orasul Iasi are ca simboluri metalurgia, industria medicamentelor, a textilelor si industria alimentara. Sectorul bancar si cel al tehnologiei si comunicatiilor sint in plina dezvoltare, numeroase companii de software fiind prezente in Iasi la ora actuala. Tot aici, aproape toate centrele comerciale au deja deschise reprezentante, iar in anii urmatori vor fi infiintate noi centre comerciale. Monumente istorice, biserici si manastiri, institutii culturale, muzee, case memoriale, cluburi, concerte si manifestari artistice de marca, toate acestea reprezinta simboluri ale unui oras care si noaptea este plin de viata. In prezent, Iasul este intr-un amplu proces de modernizare, iar locurile de munca vin "la pachet" cu salarii mult mai mari decit cele din Roman. In plus, oferta de munca este suficient de bogata, inclusiv pentru studenti care in Roman cu greu si-ar gasi de lucru.
Textul integral se gaseste in numarul de azi al Ziarului de Roman.
luni, 11 mai 2009
sâmbătă, 9 mai 2009
Update la povestea cu premiul
Cum stateam eu, asa necajit si oropsit, oftand din greu de obidirea la care m-au supus multinationalele, am primit joi seara un telefon: „Venim maine sa va aducem premiul. Pe la ce ora va gasim?” Primul gand a fost ca tepele sunt nenumarate si se cheama unele pe altele. Imi venea sa sun inapoi si sa-i implor: „Nu mai vreau premiul asta! Dati-l altcuiva. Daca n-aveti cu cine juca jocul asta captivant va dau eu o lista de nume. Cu unii puteti merge pana la sacrificiul suprem!”
Al doilea gand a fost ca sunt un masochist incurabil si „Ia sa vedem ce se mai intampla...”
Vineri, pe la pranz, ma suna din nou. Reprezentantul firmei care a facut managementul campaniei (ati observat ca nu i-am mai spus Branzon). Unde ne vedem sa-mi dea premiul? Il invit la o cafea in oras si vine, secondat de reprezentantul de la Multilevel. Pune o cutie rosie pe masa: „D-le Tudose, acesta este premiul dvs. Va rog sa acceptati scuzele mele pentru toate necazurile pe care le-ati avut in aceasta situatie.” Moment coplesitor. Se aud viorile si suflatorii. La urma, toba mare bum-bum-bum! In cutie erau bijuteriile: un lant si o bratara de aur. Convenim amandoi sa le inmaneze castigatoarei si pornim catre muzeu, dupa ce am avertizat-o pe Mihaita sa-si faca o copie la buletin ca vin cu cineva sa rezolvam o problema. Remarc ca oamenii nu sunt asa de afurisiti, ba pot fi gentili, civilizati si chiar cu purtari alese.
La Kogalniceanu acasa ii ofera premiantei bijuteriile si beneficiaza de o surpriza de grad sapte pe Richter si un ghidaj prin toate camerele. Este surprins de ingeniozitatea secretaire-ului si de scaunul rotativ, precursor al celor ergonomice din ziua de azi.
Intamplarea face ca azi, la o zi dupa deznodamantul aventurii, sa implinim amandoi 17 ani de cand ne-am complicat reciproc existentele si a parut un cadou destinat acestui eveniment. Drept pentru care, zic:
„Stimate domnule comandant al Politiei, nu stiu ce ai facut, dar iti multumesc.”
Al doilea gand a fost ca sunt un masochist incurabil si „Ia sa vedem ce se mai intampla...”
Vineri, pe la pranz, ma suna din nou. Reprezentantul firmei care a facut managementul campaniei (ati observat ca nu i-am mai spus Branzon). Unde ne vedem sa-mi dea premiul? Il invit la o cafea in oras si vine, secondat de reprezentantul de la Multilevel. Pune o cutie rosie pe masa: „D-le Tudose, acesta este premiul dvs. Va rog sa acceptati scuzele mele pentru toate necazurile pe care le-ati avut in aceasta situatie.” Moment coplesitor. Se aud viorile si suflatorii. La urma, toba mare bum-bum-bum! In cutie erau bijuteriile: un lant si o bratara de aur. Convenim amandoi sa le inmaneze castigatoarei si pornim catre muzeu, dupa ce am avertizat-o pe Mihaita sa-si faca o copie la buletin ca vin cu cineva sa rezolvam o problema. Remarc ca oamenii nu sunt asa de afurisiti, ba pot fi gentili, civilizati si chiar cu purtari alese.
La Kogalniceanu acasa ii ofera premiantei bijuteriile si beneficiaza de o surpriza de grad sapte pe Richter si un ghidaj prin toate camerele. Este surprins de ingeniozitatea secretaire-ului si de scaunul rotativ, precursor al celor ergonomice din ziua de azi.
Intamplarea face ca azi, la o zi dupa deznodamantul aventurii, sa implinim amandoi 17 ani de cand ne-am complicat reciproc existentele si a parut un cadou destinat acestui eveniment. Drept pentru care, zic:
„Stimate domnule comandant al Politiei, nu stiu ce ai facut, dar iti multumesc.”
joi, 7 mai 2009
Eu sunt vinovat de criza mondiala
Am invatat, pe pielea mea (si ale altora) ca totul, in viata, se plateste. Daca dai un pumn colegului de banca, iei doi inapoi. Daca iei un patru si asta nu salveaza media, s-au dus naibii meciurile de fotbal pe asfalt. Daca o scoti pe Giovana din casa dupa zece, iti da Nicu doua beri.
De cand se tot anunta restrictii bugetare, cresterea somajului, falimente, supraimpozitari, ma gandesc ca astea nu sunt decat pedepse date celor care, prin apucaturile si desfraul lor, au provocat criza economica.
Muncitorul si-a luat micul salariu fara niciun scrupul, firmele si-au impartit banii intre salarii, impozite, furnizori si alte belele intr-un mod absolut iresponsabil, iar bugetarii au continuat sa existe desi puteau foarte bine sa dispara toti, in grup, sau in transe.
Nu cred nicio iota din ce s-a spus pana acum ca bancile, in cardasie cu firmele de imobiliare au generat o spirala a preturilor (ce poetic i-au spus), care ne-a ajuns pana la gat. Ba dimpotriva, acestea sunt singurele institutii care au luptat pe baricade ca sa evite catastrofa, mai abitir ca Terminator in Rambo si Die hard 1-4. Pentru ca altfel nu-mi explic de ce tocmai bancile au fost ajutate de stat, in conditii de mama dragastoasa. Stiam ca o firma care face prapad in gestiune e calcata de inspectorii financiari si executata mai rapid decat un cowboy care s-a dat la nevasta serifului. In loc de asta, statul, in rol de Mos Craciun, le da bancilor vagoane de bani, mangaindu-le pe crestet ca pe niste copilasi care si-au scapat acadeaua din gura de prosti ce sunt.
Ramane un semn de mirare pentru mine de ce statul respectiv nu si-a luat o parte din activele bancii in schimbul banilor, asa cum s-ar fi procedat daca o zbarcea un amarat care vinde hot-dog pe autostrada.
Deci, bancile nu sunt vinovate, vinovati fiind cei impotriva carora s-au luat masurile restrictionare. Adica eu, tu, bugetarii, profesorii, pensionarii si tot neamul nostru cel adormit.
Ca atare, ma autodenunt si astept sa vina Unchiul Sam cu sistemul sau de control fiscal sa ma faca de panarama in Central Park, in timp ce presa mogulesca din State ma va transa, decupa, sfarteca si regurgita ca sa ma invat minte sa mai crizez economia mondiala.
P.S. Aud, mai nou, ca gripa porcina a plecat tot din Romania. Recunosc, tot eu sunt de vina si in acest caz, cum am fost si cu gripa aviara. In pregatire am gripa ovina, bovina si cabalina, dupa care voi face niste mici teste in ce priveste gripa tantarilor, buburuzelor si a verzei de Bruxelles. M-au rugat niste amici care au de vanzare apa chioara in loc de dezinfectant...
De cand se tot anunta restrictii bugetare, cresterea somajului, falimente, supraimpozitari, ma gandesc ca astea nu sunt decat pedepse date celor care, prin apucaturile si desfraul lor, au provocat criza economica.
Muncitorul si-a luat micul salariu fara niciun scrupul, firmele si-au impartit banii intre salarii, impozite, furnizori si alte belele intr-un mod absolut iresponsabil, iar bugetarii au continuat sa existe desi puteau foarte bine sa dispara toti, in grup, sau in transe.
Nu cred nicio iota din ce s-a spus pana acum ca bancile, in cardasie cu firmele de imobiliare au generat o spirala a preturilor (ce poetic i-au spus), care ne-a ajuns pana la gat. Ba dimpotriva, acestea sunt singurele institutii care au luptat pe baricade ca sa evite catastrofa, mai abitir ca Terminator in Rambo si Die hard 1-4. Pentru ca altfel nu-mi explic de ce tocmai bancile au fost ajutate de stat, in conditii de mama dragastoasa. Stiam ca o firma care face prapad in gestiune e calcata de inspectorii financiari si executata mai rapid decat un cowboy care s-a dat la nevasta serifului. In loc de asta, statul, in rol de Mos Craciun, le da bancilor vagoane de bani, mangaindu-le pe crestet ca pe niste copilasi care si-au scapat acadeaua din gura de prosti ce sunt.
Ramane un semn de mirare pentru mine de ce statul respectiv nu si-a luat o parte din activele bancii in schimbul banilor, asa cum s-ar fi procedat daca o zbarcea un amarat care vinde hot-dog pe autostrada.
Deci, bancile nu sunt vinovate, vinovati fiind cei impotriva carora s-au luat masurile restrictionare. Adica eu, tu, bugetarii, profesorii, pensionarii si tot neamul nostru cel adormit.
Ca atare, ma autodenunt si astept sa vina Unchiul Sam cu sistemul sau de control fiscal sa ma faca de panarama in Central Park, in timp ce presa mogulesca din State ma va transa, decupa, sfarteca si regurgita ca sa ma invat minte sa mai crizez economia mondiala.
P.S. Aud, mai nou, ca gripa porcina a plecat tot din Romania. Recunosc, tot eu sunt de vina si in acest caz, cum am fost si cu gripa aviara. In pregatire am gripa ovina, bovina si cabalina, dupa care voi face niste mici teste in ce priveste gripa tantarilor, buburuzelor si a verzei de Bruxelles. M-au rugat niste amici care au de vanzare apa chioara in loc de dezinfectant...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)