S-a interzis fumatul şi Poli a luat bătaie de la Midia. Acum 10 ani

După cum scriam acum ceva timp, este foarte interesantă retrospectiva mediatică a ultimilor 10 ani. Din nefericire, am găsit doar două ziare care mai ţin la îndemâna publicului materialele de presă ale deceniului. Unul dintre ele este Ziarul de Iaşi, pe care îl şi felicit pentru această binefacere.
Mie unuia, cel puţin, îmi dă ocazia să rememorez evenimente care s-au întâmplat acum zece ani, reflecţiile publice şi confirmarea ulterioară din partea vieţii.
Voi încerca, aşadar, în absenţa, sper, temporară a activităţii pe Informatiasi.ro, să suplinesc, cu o postare pe blog, această oglindire subiectivă a timpului.
La începutul lui aprilie 2000 mai-marii Iaşului aveau câteva preocupări capitale: interzicerea fumatului în instituţiile publice, idee care îi contrapunea pe fostul primar Constantin Simirad şi fostul prefect Florin Vitan, alături de şeful de la CFR Iaşi, Mihai Necolaiciuc (insolită prezenţă, nu?), primul fiind un duşman neîmpăcat al tutunului. S-a ajuns până acolo încât să fie dizolvat Consiliul Local! Măreţ, nu?
La primărie, se dădeau lupte grele pentru reducerea taxelor locale, temă politică veche de când lumea, în care Simirad nu accepta să-i fie reduse veniturile. Dealtfel, acesta este un scop al oricărui mânuitor de fonduri, pentru că, fără bani, nu te poţi lăuda cu realizări.
Despre tangorile politice ale vremii, nimic nou: era moda trecerii de la PD la PNL. Cinci ani mai târziu s-a jucat returul: PD-L!
Dar PD avea şi un aliat puternic: PDSR, pe care tocmai l-a ajutat să intre în Internaţionala Socialistă. De aici şi recunoştinţa lui Ion Iliescu. Era vremea când se uitaseră trecutul comunist şi mineriadele.
Fotbalul ieşean suferea cu patimă la sfârşit de mileniu: Poli se zbătea amarnic să nu retrogradeze, în lipsa oricărei susţineri bugetare, în timp ce în divizia C se forma nucleul echipei care avea să promoveze în primul eşalon: Unirea 2000 Iaşi, echipă recreată de actualul primar Gheorghe Nichita. Pe vremea aceea mă ocupam cu niscai treburi de organizare, cum erau programul de meci şi sonorizarea din timpul partidelor de fotbal ale noii echipe de pe micul (fost) stadion Constructorul. Ce vremuri!
Să adăugăm (cu satisfacţie?) că şi Poli Timişoara mânca bătaie cu 3-0 de la Olimpia Satu Mare, în divizia B.
Nu e amuzantă istoria? Departe de mine intenţia de a judeca pe cineva. Acestea au fost vremurile şi noi nu suntem deasupra lor. Putem privi ceva mai amuzaţi, doar, la lucrurile care ni se par de neschimbat.