joi, 26 noiembrie 2009
Noi teme de referendum
1. Sunteți de acord ca președintele să nu bea alcool în timpul programului? DA/NU
2. Sunteți de acord ca președintele să nu facă sex cu membrii guvernului? DA/NU
3. Sunteți de acord ca președintele să nu dea pumni în gură copiilor? DA/NU?
2. Sunteți de acord ca președintele să nu facă sex cu membrii guvernului? DA/NU
3. Sunteți de acord ca președintele să nu dea pumni în gură copiilor? DA/NU?
miercuri, 25 noiembrie 2009
Alegeri 2009. Ce a fost bine, ce a fost rău
Ce a fost bine
Mai puţine voturi anulate şi contestate (chiar deloc). Asta înseamnă că, în ciuda participării masive (sincer mă îndoiam că vor veni atât de mulţi), alegătorii ştiau foarte bine pentru ce au venit la vot.
Asta înseamnă responsabilitate, care (la vreme de criză) e foarte sănătoasă.
Referendumul a fost o idee bună. A scos din case nemulţumiţii de politică, iar aceştia i-au votat şi pe Geoană şi Antonescu, ca să arate iniţiatorului că una din bolile clasei politice este şi demagogia.
Reacţie rapidă a BEJ pentru toate neregulile: ştampile dispărute, scandaluri pe la secţii, preşedinţi fără capacitate deplină de exerciţiu (ca să fiu exagerat de politicos). Asta a făcut ca judeţul Iaşi să nu aibă evenimente negative prea mari în presă (cu regretele de rigoare pentru cei care au stat la pândă degeaba). Un deputat negru de supărare a emis judecăţi de valoare asupra BEJ. Răspunsul cvasi-unanim a fost: e politic, nu-l băgăm în seamă. Dacă ne critica un profesionist în alegeri mai înţelegeam.
Ce a fost rău
Preşedinţi şi locţiitori adunaţi cu furca pe listă de către Prefectură, cu ignorarea crasă a propunerilor de funcţionari propuşi de primăriile din judeţ. Am aflat de ce s-a întâmplat asta după ce Marian Grigoraş (reprezentantul PNL în BEJ) mi-a arătat că mulţi se regăseau şi pe listele PD-L. După care au început să curgă contestaţiile din toate părţile, pentru că mulţi erau cunoscuţi că desfăşurau activitate politică în favoarea PD-L. Unul de pe la Ipatele avea banner mare pe casă cu Băsescu. Legea zice că poate fi dat la o parte doar dacă e membru de partid. Ca să se facă proba s-a cerut de la PD-L informaţia oficială dacă respectivii sunt sau nu membri de partid. Răspunsul? Surpriză: Nu sunt! Ar fi fost din cale-afară de cretini să recunoască, oficial, că ăia erau din PD-L. Aşa că mulţi au rămas în funcţii. S-a văzut cât de competenţi sunt când au făcut procesele verbale de numărare. N-am crezut că aritmetica de clasa a treia e o treabă aşa de grea. Vorba lui Vanghelie: „Nici să fure nu ştiu!”
Alta: ne-a sabotat Prefectura cum a vrut. Nici azi n-am primit copiatorul pe care l-am cerut direct şi personal prefectului. Cum îşi poate închipui cineva că un birou electoral judeţean poate funcţiona fără copiator, în condiţiile în care se gestionează activitatea a peste 800 de secţii de votare? Răspunsul oscilează între incompetenţă şi rea-voinţă deliberată.
Lipsă de cunoştinţe privind aspectele legale ale alegerilor, chiar şi la cei care ar trebui să le urmărească din partea societăţii civile. Cum e posibil să analizezi respectarea legii atunci când n-ai citit legea măcar o dată? M-am contrat cu o pupăză de la Asociaţia Pupezelor Democrate pe tema prezenţei observatorilor în sala unde se ţin şedinţele BEJ. Observatorii interni (adică reprezentanţii organizaţiilor neguvernamentale şi ai mass-media) au acces numai în secţiile de votare, pe scăunelele pe care îi pune preşedintele secţiei. Stau acolo fără să deranjeze activitatea biroului, iar dacă au ceva de semnalat se adresează, în scris, preşedintelui de secţie. Aşa scrie în lege. La BEJ trebuie să stea într-un spaţiu separat pus la dispoziţie de Prefectură. Asta pentru că deliberările autorităţilor (cum e BEJ) NU SUNT PUBLICE! Cum ar fi să ne desfăşurăm activitatea cu 30-40 de cetăţeni de la diferite ziare şi televiziuni, organizaţii şi asociaţii, în timp ce ne sună peste 800 de secţii, ne sesizează nouă partide şi ne cer sfatul nu mai ştiu câte instituţii: STS, Poliţie, primării, diverşi cetăţeni care au chef să voteze la gară fix între 8 şi 9 seara? Aşa că am apărut în presă drept marele duşman al democraţiei şi al societăţii civile. Culmea e că nici şefii pupezei înţepate nu s-au sinchisit să citească legea şi au aruncat un comunicat de mai mare ruşinea.
Azi am mai auzit una: cică nişte oficiali de prin Prefectură, care se plimbau în noaptea alegerilor printre oamenii de la secţie şi sacii cu dosare ca nişte curcani constipaţi au avut la un moment dat o problemă: de ce beau cafea oamenii de la statistică implicaţi în validarea rezultatelor, Asta după 1 noaptea. Cât de tâmpit poate fi un asemenea om?
Au fost mai multe, dar la câte ore de nesomn am adunat numai astea îmi vin în memorie. Cum îmi aduc aminte vă mai zic.
Mai puţine voturi anulate şi contestate (chiar deloc). Asta înseamnă că, în ciuda participării masive (sincer mă îndoiam că vor veni atât de mulţi), alegătorii ştiau foarte bine pentru ce au venit la vot.
Asta înseamnă responsabilitate, care (la vreme de criză) e foarte sănătoasă.
Referendumul a fost o idee bună. A scos din case nemulţumiţii de politică, iar aceştia i-au votat şi pe Geoană şi Antonescu, ca să arate iniţiatorului că una din bolile clasei politice este şi demagogia.
Reacţie rapidă a BEJ pentru toate neregulile: ştampile dispărute, scandaluri pe la secţii, preşedinţi fără capacitate deplină de exerciţiu (ca să fiu exagerat de politicos). Asta a făcut ca judeţul Iaşi să nu aibă evenimente negative prea mari în presă (cu regretele de rigoare pentru cei care au stat la pândă degeaba). Un deputat negru de supărare a emis judecăţi de valoare asupra BEJ. Răspunsul cvasi-unanim a fost: e politic, nu-l băgăm în seamă. Dacă ne critica un profesionist în alegeri mai înţelegeam.
Ce a fost rău
Preşedinţi şi locţiitori adunaţi cu furca pe listă de către Prefectură, cu ignorarea crasă a propunerilor de funcţionari propuşi de primăriile din judeţ. Am aflat de ce s-a întâmplat asta după ce Marian Grigoraş (reprezentantul PNL în BEJ) mi-a arătat că mulţi se regăseau şi pe listele PD-L. După care au început să curgă contestaţiile din toate părţile, pentru că mulţi erau cunoscuţi că desfăşurau activitate politică în favoarea PD-L. Unul de pe la Ipatele avea banner mare pe casă cu Băsescu. Legea zice că poate fi dat la o parte doar dacă e membru de partid. Ca să se facă proba s-a cerut de la PD-L informaţia oficială dacă respectivii sunt sau nu membri de partid. Răspunsul? Surpriză: Nu sunt! Ar fi fost din cale-afară de cretini să recunoască, oficial, că ăia erau din PD-L. Aşa că mulţi au rămas în funcţii. S-a văzut cât de competenţi sunt când au făcut procesele verbale de numărare. N-am crezut că aritmetica de clasa a treia e o treabă aşa de grea. Vorba lui Vanghelie: „Nici să fure nu ştiu!”
Alta: ne-a sabotat Prefectura cum a vrut. Nici azi n-am primit copiatorul pe care l-am cerut direct şi personal prefectului. Cum îşi poate închipui cineva că un birou electoral judeţean poate funcţiona fără copiator, în condiţiile în care se gestionează activitatea a peste 800 de secţii de votare? Răspunsul oscilează între incompetenţă şi rea-voinţă deliberată.
Lipsă de cunoştinţe privind aspectele legale ale alegerilor, chiar şi la cei care ar trebui să le urmărească din partea societăţii civile. Cum e posibil să analizezi respectarea legii atunci când n-ai citit legea măcar o dată? M-am contrat cu o pupăză de la Asociaţia Pupezelor Democrate pe tema prezenţei observatorilor în sala unde se ţin şedinţele BEJ. Observatorii interni (adică reprezentanţii organizaţiilor neguvernamentale şi ai mass-media) au acces numai în secţiile de votare, pe scăunelele pe care îi pune preşedintele secţiei. Stau acolo fără să deranjeze activitatea biroului, iar dacă au ceva de semnalat se adresează, în scris, preşedintelui de secţie. Aşa scrie în lege. La BEJ trebuie să stea într-un spaţiu separat pus la dispoziţie de Prefectură. Asta pentru că deliberările autorităţilor (cum e BEJ) NU SUNT PUBLICE! Cum ar fi să ne desfăşurăm activitatea cu 30-40 de cetăţeni de la diferite ziare şi televiziuni, organizaţii şi asociaţii, în timp ce ne sună peste 800 de secţii, ne sesizează nouă partide şi ne cer sfatul nu mai ştiu câte instituţii: STS, Poliţie, primării, diverşi cetăţeni care au chef să voteze la gară fix între 8 şi 9 seara? Aşa că am apărut în presă drept marele duşman al democraţiei şi al societăţii civile. Culmea e că nici şefii pupezei înţepate nu s-au sinchisit să citească legea şi au aruncat un comunicat de mai mare ruşinea.
Azi am mai auzit una: cică nişte oficiali de prin Prefectură, care se plimbau în noaptea alegerilor printre oamenii de la secţie şi sacii cu dosare ca nişte curcani constipaţi au avut la un moment dat o problemă: de ce beau cafea oamenii de la statistică implicaţi în validarea rezultatelor, Asta după 1 noaptea. Cât de tâmpit poate fi un asemenea om?
Au fost mai multe, dar la câte ore de nesomn am adunat numai astea îmi vin în memorie. Cum îmi aduc aminte vă mai zic.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)