Așa-s eu, mă pun oricând în locul celor care se frământă, mai ales dacă au grija averilor, amantelor sau altor probleme.
Când am aflat despre prima operație de schimbare de sex aproape că m-a străbătut o durere ascuțită. E ca atunci când un fotbalist primește un șut în, cum să le zic?, "tricoaie" și întreg stadionul se ține cu mâinile de prohab.
(Cred, totuși, că tricoaie au numai unii, mai norocoși, iar ceilalți au, cum s-ar spune, bicoaie.) Am înțeles că zilele astea nu ne mai împiedicăm în puritanisme și spunem lucrurilor pe nume. Eu mi-am pregătit deja o listă de dedicații și tare aș vrea s-o aduc în atenția publicului larg.
Dar, să revenim la tipul care s-a făcut femeie. Mult timp mi-am bătut capul cu motivele pe care le-ar avea cineva pentru a-și tăia, de bunăvoie, un organ atât de important, un adevărat membru al familiei, dacă-mi este permis.
Să ai la îndemână formele feminine este amuzant și stimulator doar dacă ești bărbat, pentru ca știi cum și ai cu ce să umbli la ele. Nu e nicio șmecherie să te apuci singur de sâni și să te dezmierzi toată ziua, ca un obsedat.
După aia am aflat că persoanele respective nu se simțeau bine ca bărbați și aveau mai curând apucături feminine. Mai auzisem de cazuri în care diferiți inși se îmbrăcau în bikinei roz și pantofi cu toc și erau foarte mândri de cum arătau. Nu e nimic ilegal în asta. Dacă cineva vrea să vadă ce simte regina balului, n-are decât, cu condiția să nu fie văzut de copii și femei gravide. Dar, de aici și până la a tăia podoabele cu scopul de a transforma șurubul în piuliță, mi se pare cam exagerat. Pentru că știți cum e: "Foaie verde de susai/Ce-ai avut, n-ai să mai ai!".
M-am întrebat cum e să te simți femeie captivă în trup de bărbat și, chiar dacă n-am înțeles, măcar am empatizat puțin cu bietul om. La urma urmei și eu mă simt uneori precum Superman captiv în trupul unui, să zicem, culturist, dar asta n-o să ma facă niciodată să alerg la medicul chirurg ca să scoată supermanu' din mine. Sunt suficiente două kile de vin și problema se rezolvă pentru o vreme. Toate rămân la locul lor și eu continui să funcționez așa cum au stabilit moașa si funcționarul de la Starea Civilă.
Tocmai când credeam că am depășit șocul amputărilor sexuale, progresele medicinei m-au lovit din nou: o femeie dorea să devină bărbat. În principiu, are dreptul, pentru că și cetățeanul dinainte a beneficiat de "ajutor" medical. Atâta doar că, așa cum știe toată lumea, de tăiat e simplu, de pus în loc e mai greu. Însă atâtea sute de milioane de dolari cheltuite în cercetarea medicală și-au spus cuvântul. În mod oficial, i-au confecționat "echipamentul" din țesuturi prelevate tot de la client, dar eu am o bănuială că au dat cu jula pe la victima vreunui accident pe care rudele au hotărât s-o incinereze. Culmea e că, atât noul bărbat, cât și chirurgii se lăudau că treburile merg bine în zona de sud și, în curând, tipul care a fost tipă va începe însămânțările de toamnă.
Asta îmi aduce aminte de o poveste celebră pe vremea tinereții mele. Cică, la un congres de chirurgie, un medic japonez prezenta cazul unui tip căruia i-a fost grefat degetul unei maimuțe în locul celui amputat, iar operațiunea a fost o reușită. Atâta doar că tipului îi place să doarmă atârnat într-un copac. Toată lumea s-a minunat, a aplaudat și l-a felicitat pe japonez.
Al doilea caz a fost prezentat de un american care și-a operat propria mamă de ochi. I-a pus un ochi de sticlă cu care vedea mai bine decât cu ochiul sănătos. Din nou, aplauze, ovații.
La final, un doctor de la spitalul din Bârlad a prezentat cazul unui țăran care și-a tăiat cu faiul partea care îl număra în rândul bărbaților. Pentru că la spitalul din Bârlad nu se prea găsesc astfel de organe pentru transplant, doctorii au profitat că era circul în oraș, iar un pui de elefant tocmai murise, așa că au recoltat repede trompa micului pachiderm și i-au montat-o țăranului cu faiul, în locul organului tăiat.
După o săptămână i-au scos copcile, iar după o lună pacientul a început s-o folosească mai des și mai eficient decât folosea vechea unealtă.
La care, americanul n-a mai răbdat și a strigat, să audă toată lumea: "Asta-i bună, cine-a mai văzut așa ceva?"
- "Mă-ta, cu ochiul ăla de sticlă!", a sosit, prompt, răspunsul medicului bârlădean.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu