Era maşina-amiral a copilăriei mele. Pe strada noastră era una singură, care trona în mijlocul grupului de Skoda, Trabant, Dacia 1100 şi Wartburg. Nu că astea ar fi fost prea multe - parcarea o foloseam, de obicei, pentru fotbal. Câte ore n-am pierdut urmărind cu privirea statura impetuoasă a Volgăi...
Credeam ca ti-a trecut visul respectiv
RăspundețiȘtergereN-are cum. Ar fi ca şi cum mi-ar dispărea o parte din amintiri.
RăspundețiȘtergereÎn fine, un vis este un vis. Doar dacă se împlineşte devine un fapt extraordinar. Până când aş putea avea eu o Volga o să treacă multă apă pe celaltă Volgă.