Istrate – preşedinte la PSD?

Nea Mardare bate la fund mulţi analişti politici şi politologi. De fapt, nici nu ştie ce-s ăia şi, dacă ar vedea vreunul în faţă, nici nu l-ar recunoaşte. Asta, dintr-un motiv foarte simplu: nea Mardare îşi face propriile opinii fără să se uite în gura celor care disecă politica şi-o împart pe categorii, gesturi şi atitudini. El nu se uită la dezbteri, iar la ştiri e atent doar la accidente, can-can şi sport.
Cu toate acestea, e la curent cu tot ce se întâmplă pe marea scenă naţională şi îi ştie cam pe toţi, fie ei politicieni, fotbalişti, cântăreţe sau interlopi. Pe toţi îi ştie. Ştie ce fac şi cu cine, ştie ce au de gând să facă şi, mai ales, cu ce scopuri au.
Când mă vede că mă întorc de la serviciu (mă vede tot timpul, că postul lui de observaţie e pe treptele scării), mă informează: „Ai văzut ce a slăbit Andreea Bănică?” sau „Băsescu o să dea afară PSD-ul din guvern până în octombrie.” Până acum vreo lună nu l-am băgat în seamă, cum nu bagi în seamă un câine blând aflat la peste 50 de metri. Într-o zi, cam înainte de turul 1, îmi spune că bătălia se va da între Băsescu şi Geoană, deşi Antonescu va face o mare surpriză. Îi zic că asta ştie toată lumea, dar el îmi răspunde că Geoană şi Antonescu se vor alia pentru turul 2. Zic: „Să fie cu noroc!” şi rămâne să constat că are dreptate.
Înainte de turul 2 cu o zi-două, îmi spune: „Băsescu iese preşedinte”. „Ei, aş”, mă fac eu neîncrezător. „Ai să vezi” face el sigur de el. „A dat un pumn în barbă unui copil, alţii fac puşcărie pentru asta. Poporul va sancţiona...” „Stai liniştit, băiatul era cam golănaş. La ăştia chiar e sănătos să le mai dai câte-o scatoalcă” mimează el gestul cu aerul unuia care nu scapă nicio ocazie să mai predea puţină educaţie copiilor cartierului. „Da’ atunci de unde ştii?”, fac eu arţăgos. „A fost aseară la OTV”. „Şi?”, întreb eu nedumerit. „A dat premiu o maşină, şi-a luat şi el o sticlă de vin. Toţi l-au apreciat.”
Pe limbă îmi stau câteva cuvinte care să-l trimită la locul lui. Norocul meu că mă abţin. Lunea următoare aveam să aflu că a avut dreptate.
De curând iar nu-mi dă pace: „Vă trebuie alt şef la partid!”. Îl rog să nu se mai amestece, că astea sunt treburi de oameni mari. Îmi zice: „Ştii ce, vorbesc despre ce vreau eu, că n-am murit degeaba în decembrie ’89.” Bănuiesc că asta tot de la televizor i se trage. Mai calm, îl iau deoparte: „Şi cam care zici că ar fi bun pentru treaba asta?”. „Nu ştiu, asta e treaba voastră să hotărâţi. Da’ eu pot să-ţi spun cum trebuie să fie ca să ştii unde să cauţi.”
Pe scurt îmi prezintă o listă de însuşiri pe care mi le argumentează apăsat, cu exemple din lumea lui apropiată. „Trebuie să fie unul băţos, să se teamă ăilalţi de el. Când zice el ceva să rămână hotărât. Trebuie să-l ajute şi faţa. Să aibă mutră de om înfipt. Eu am fost şofer de director pe vremea înainte şi ştiu cum se conduce. Când dă cu unul de pământ să nu se mai scoale ăla de jos. Asta de faţă cu toţi ca să fie de exemplu. De aia îl trântea Băsescu pe Tăriceanu, că ştia că ăla nu comentează. Dacă nu comenta el, nu comentau nici ailalţi. Acuma, nici prea dur nu e bine. Din când în când trebuie să-i mai sune pe ăia de sub el, să le mai zică un „La mulţi ani” de ziua lor, să creadă ăia că-i iubeşte şi să se laude la alţii.”
Mă întreb dacă a ochit pe cineva în partid aşa şi încearcă să-mi sugereze un nume. Zice: „Da’ tre’ să fie şi distractiv, aşa la petreceri. Să bea un pahar, să danseze doamnele, să mai spună un banc. Apropo, vrei să-ţi zic un banc cu Geoană?”. Îl refuz politicos şi încerc să limitez expunerea. Nu merge, că nea Mardare a ajuns într-un punct cheie: „Vă trebuie unul ca Istrate.”
Cine e Istrate? Nea Mardare şi alţi câţiva de teapa lui şi-au constituit o gaşcă de dimensiuni respectabile, pe care o întreţin cu tot felul de acţiuni: ei hotărăsc când se taie iarba, unde se pun pubelele, cine e cel mai bun la table, cine are voie să pună afişe electorale şi aşa mai departe. Că are sau nu treburi importante de făcut, gaşca se reuneşte aproape fără excepţie la o crâşmă de cartier, unde au loc dezbaterile. La cât sunt de năvalnici (nea Mardare urcă în spate aproape 70 de anişori, da’ nu se dă deoparte), nu pot rămâne împreună fără un şef zdravăn. Acesta e Istrate. El le dă ora de adunare, el hotărăşte când vine următorul rând de şpriţuri, el le împarte pijamalele şi tot el îi mai altoieşte pe cei certaţi cu disciplina grupului.
„Ca să-l baţi pe Băsescu, trebuie să fii la fel ca el, da’ de două ori mai rău. Când te face el corupt tu trebe să-l faci bandit. Când zice el că eşti comunist, tu trebe să-l faci de-a dreptul nazist. Când propune el două dame pentru funcţii de ministru, tu vei propune patru ministre: Nikita, Eva Kent, Sexy Brăileanca şi eleva-porno. Îţi dai seama câtă treabă dai presei? Şi neapărat, în fiecare seară, la Dan Diaconescu. Să vorbească cu poporul, cu maneliştii”. „ Bun, da’ criza?” – „Dă-o naibii de criză, cine mai are nevoie de ea? Istrate, preşedinte!”