Agrement periculos pe Aeroportul Iași

N-am înțeles niciodată gustul pentru pericol și teroare al occidentalului care intră într-un parc de distracții. Îl vezi, politicos, oarecum reținut, nerăbdător totuși, să se împărtășească cu adrenalină din bolizii de la înălțimile amețitoare ale montaigne-russe, turnurile care te lasă să cazi în gol, trambulinele înalte în care te arunci cu ochii închiși, tunelurile întunecoase în care urlă tot felul de lucruri nepământești și mai știu eu ce drăcării au mai inventat oamenii cu imaginație în domeniul groazei.
Eu înțeleg prin distracție o porție de stand-up comedy, cel mult riscurile violente ale unei partide de table. De aceea mi-e greu să pricep de ce parcurile de distracție au venituri anuale care umilesc bugetele locale ale multor orașe cu pretenții, când biletele la un astfel de parc costă zeci de euro, în an de criză și nu intri până nu stai o oră la coada-labirint, chiar și luni dimineață.
Mă gândeam la aceste minuni ale terorii aflând zilele trecute că pista aeroportului ieșean o mai duce cel mult doi ani, iar doctorul Tudor Ciuhodaru a experimentat sentimentele unice ale anulării zborului din cauza defectării aeronavei. Mi-am dat seama atunci ce mult am câștiga de urma amatorilor de senzații tari din Europa. Totul e să transformăm aeroportul în parc de distracții. Politicienii, miniștri ai transporturilor, președinți ai consiliului județean, ba chiar și un anume președinte încă în funcție ne-au promis marea cu sarea și aeroportul cu zboruri la Paris și Stockholm. Nu vor fi cum nu va fi nici autostrada Est – Vest, care trebuia să fie începută încă de acum doi ani. Dar nu e o problemă. Colea, la Suceava, se ridică mândru un aeroport care să ne ducă spre zări și țări, astfel că nu vom mai avea grija asta. E și normal, ia vedeți, între Flutur și Cârlan, pe cine iubește mai mult Berceanu? Sau șeful lui (ăla de care ascultă)?
Noi să ne vedem de aeroplan-land-ul nostru. Vom putea organiza fermecătoare curse de vânătoare a berzelor cu avionul, precum echipa Dinamo anul trecut. Vom promova senzațiile extreme ale unei aterizări pe o pistă crăpată, colțuroasă și contondentă. Vom lăuda cu mândrie manevrele irepetabile ale aterizării pe un aeroport fără comandant! Avem tot ce ne trebuie. Câteva tarabe cu bere, pop-corn și tinichele colorate și profitu-i gata!
Pentru amatorii de umor cinic vom organiza parodii de check-in și benzi pentru bagaje, care cu siguranță vor aduce un plus de bunăvoie printre cei care au mai văzut cum arată așa ceva în realitate.
Se vor înghesui străinii doldora de euro să rezerve călătorii la minunatul nostru parc de distracții, iar vrednicii bărbați de afaceri locali, cu care ne mândrim atât, își vor freca mâinile de bucurie.
Ideea e pe cât de simplă, pe atât de genială. Pentru amenajare vor trebui investite sume minime. Ce zic eu minime? Minuscule! Ba chiar, dacă stau bine să mă gândesc nu va trebui să fie investit NIMIC! NIMIC-NIMIC! Pentru că totul este deja acolo. Dar, stați puțin! Ăștia chiar asta fac: NIMIC! Mi-au furat ideea!