Oare de ce nu sunt atent la condus?

Ma impresioneaza de nu mai pot fetele care conduc masini scumpe. Tinerele, aranjate, cu cotizatia la „beauty salon” platita la zi, cu aerul acela care le permite sa faca abstractie de universul nostru, cu privirea nobiliara care nu se opreste in nimic (aia de peste mort), ma fac sa ma simt unic pentru privilegiul de a le fi zarit. Iar admiratia mea conduce ideile la o singura intrebare: cum dracu si-a luat asta asemenea masina? De unde are asta atitia bani pentru vila, piscina, vacanta americana sau orientala, pe care cu siguranta si le permite, avand in vedere cu ce masina umbla?
Or fi managere la vreo multinationala despre care citesti in reviste cu bancheri sau poate au inventat ceva care e asa de sofisticat ca trebuie sa ma pazeasca unul sa nu fac stop cardiac de uimire. Or fi, poate, cantarete sau actrite in filme americane despre care tot citesc in tabloide, dar n-apuc sa vad si eu un film cu ele. Asta ar explica de ce sunt asa frumoase si pretioase. Le obliga natura meseriei. Cert e ca invart treburi mari-mari de tot, la care nici nu visam noi, pamantenii de rand. Altfel nu-mi explic de ce vorbesc tot timpul la telefon. E incurcata intersectia si ai nevoie de ambele maini sa te poti descurca, ca sa nu-ti ia aripa ala care te dubleaza prin dreapta, sa demarezi scurt, ca sa nu-ti indrepte altul portbagajul, intr-un cuvant trebuie sa fii atent si sa ai grija sa nu lovesti sau sa fii lovit. Asta pentru ca noi, efemerii de pe sosele, n-avem parte de gratia divina de care au ele parte. Cu ce frica le-am admirat in cateva randuri vazand ca se indreapta fix spre mine, eu reusind sa evit impactul in ultima secunda, in timp ce ele tineau telefonul la ureche cu o mana, cu cealalta indreptau rujul in timp ce se priveau in oglinda retrovizoare.
Le multumeam in gand ca am scapat convins fiind ca, in caz de ceva, eu as fi vinovatul. Pe cine sa creda politistul? Pe unul de patrujdeani, cu burta si ochelari, sau pe ingerul acela de fata care n-a dat prioritate, din vina mea? As fi condamnat inainte sa desenez macar schita accidentului. De aia e bine ca au masini mari: jeep. Pe noi pot sa ne bage in spital, dar ele nu trebuie sa pateasca nimic. Au treburi asa de importante ca nici hands-free n-au timp sa-si puna. Si altfel, n-ar fi o mare onoare sa spui ca te-a calcat o asemenea fiinta? Sa ai numele scris langa al ei pe acelasi proces-verbal? Astfel de fiinte poarta nume omenesti sau le cheama cum am vazut eu in filmele SF?
Admiram, deunazi, oprit la semafor, o astfel de aparitie. In masina mai luasem un amic caruia i-am semnalizat miraculoasa aparitie. In felul meu, cred ca astfel de momente de gratie divina trebuie impartasite cu toti cei dragi sau apropiati. I-am aratat intruchiparea reiterand vechile dileme: unde lucreaza, ce a inventat, pentru ea va divorta Brad Pitt, daca se duce la toaleta ca toti oamenii, la care amicul imi spune dezgustat si plictisit ca ingerasul este intretinuta unui bosorog plin de bani, cu gusturi sexuale mai mult decat deochiate, ca in scoala a fost foarte populara printre baietii care performau o viata sexuala activa. Mai mult decat atat, o cheama Corina. Desi, in liceu, unii rosteau un „o” mai inchis, mai mult un „u”, sustinea amicul ca dovada a talentului si vocatiei fetei. I-am replicat taios ca nu se cade sa barfeasca intr-un hal asa de josnic si sa-si puna ochelari, cat nu e prea tarziu. Nici una, nici doua, amicul coboara geamul si striga in directia ei: Corina! Nu era Corina. Plin de satisfactie am ascultat cum a strigat-o si a treia oara, cu acelasi rezultat. – Curina! A zbierat din nou si, minune - geamul soferitei a glisat si inainte sa-mi revin din transa ma pomenesc ca un suvoi de injuraturi gros si suculent, cum n-am auzit nici in armata, desi, slava Domnului! am facut armata in Ardeal. Nu-mi venea a crede cum buzele acelea fine si frumos conturate pot avea un debit atat de tumultuos, desi registrul de cuvinte era oarecum redus. „Nesimtitule!” a finalizat duduia ridicand la loc geamul, lasandu-ma pe mine stupefiat, iar pe amicul satisfacut, cu dovada ca mi-a spus adevarul despre tanara de la volanul jeep-ului.
Cred, totusi, ca intamplarea a fost un fapt unic, care nu poate generaliza o imagine asupra tuturor tinerelor aflate la volanul masinilor de lux. Si uneori ma cam indoiesc ca s-a intamplat, suspectand un episod de nalucire.Le port aceeasi stima, in timp ce le evit din calea mea, admirand nonsalanta cu care tin telefonul la ureche, cealalta mana fiind ocupata cu creionul de buze. Uneori fumeaza in timp ce vorbesc la telefon. Cu asta nu sunt de acord. E pacat sa fumeze...

Update: Asta da tupeu. Fara permis, bauta, masina fara numere, a fugit de politisti si s-a dat apoi victima