Sute de blocuri în administrare
Există firme care administrează chiar şi sute de blocuri. În plus, în cele mai multe situaţii, ele asigură şi servicii de întreţinere, reparaţii, dezinsecţie, oferind preţuri atractive şi avantajul proximităţii serviciilor. Astfel, Termoservice din Iaşi are în administrare a treia parte din fondul locativ al oraşului. „Avem în administrare peste 900 de scări de bloc şi, pe lângă blocurile vechi, avem şi ansambluri rezidenţiale noi, chiar şi blocuri ANL”, a declarat Tudor Tudose, directorul general al firmei. „Facem şi multe alte servicii: reparaţii, hidroizolaţii şi altele. Asta nu ne scuteşte de reclamaţii din partea locatarilor, dar toate firmele de profil au reclamaţii. Trebuie să subliniez însă că noi beneficiem şi de avantajul că aparţinem de Consiliul Local şi statul încă reprezintă pentru mulţi români o oarecare garanţie a serviciilor prestate”, precizează Tudose.
Întregul articol în Săptămâna Financiară
luni, 26 iulie 2010
luni, 5 iulie 2010
Prin pădurea bookmark-ului/Trece blogul Radului (vechi cântec de vitejie)
„Însă Radu n-asculta/ Blogul şi-l împodobea” (măi Leano...)
La mai bine de un an jumate după ce am slobozit acest blog şi după mii de insistenţe adresate altora să facă la fel (nu să-i facă felu') avui, în sfârşit, o mulţumire: vlăstarul familiei, tânăra beizadea Radu şi-a deschis şi el prăvălie de impresii: Blog de jur-împrejur.
Autorul, un tip interesant, dar retras, impetuos, dar calm, este Viteazul-cu-o-mie-de-nume: Radu, Rădoi, Răducan (de la Bubu), Ţâgan (de la tata), Răducu (de la mama), Păcăliţă (Bica), Maimuţoi (iar tata), Miau (Mâţa). Le poartă, pe fiecare dintre ele, cu demnitate, aşa cum orice bilet de tramvai poartă cota de TVA.
Nu ştiu ce l-a făcut să scrie. Îl ştiu că e supărăcios, aşa că voi încerca să subţiez ironiile (dar nu-mi cereţi imposibilul!), sperându-i (nu ştiu dacă v-a plăcut chestia asta) să-l ţină cât mai mult, pentru că are ale naibii de multe chestii de spus, cele mai multe frumoase, altele uimitoare, iar unele de-a dreptul imposibil de mature.
Primul post pe blog l-a scris despre pasiunea lui pentru muzica rock, cea adevărată (mai am puţin şi-i scot Metallica din cap). Asta ţine de caracter şi de ADN. A învăţat acorduri la chitară singur, după lecţiile de pe youtube. Culmea e că îi ies foarte bine. Iar asta ţine de voinţă. Îmi place de tipu' ăsta. (Băiatu' lu' tata!)
La mai bine de un an jumate după ce am slobozit acest blog şi după mii de insistenţe adresate altora să facă la fel (nu să-i facă felu') avui, în sfârşit, o mulţumire: vlăstarul familiei, tânăra beizadea Radu şi-a deschis şi el prăvălie de impresii: Blog de jur-împrejur.
Autorul, un tip interesant, dar retras, impetuos, dar calm, este Viteazul-cu-o-mie-de-nume: Radu, Rădoi, Răducan (de la Bubu), Ţâgan (de la tata), Răducu (de la mama), Păcăliţă (Bica), Maimuţoi (iar tata), Miau (Mâţa). Le poartă, pe fiecare dintre ele, cu demnitate, aşa cum orice bilet de tramvai poartă cota de TVA.
Nu ştiu ce l-a făcut să scrie. Îl ştiu că e supărăcios, aşa că voi încerca să subţiez ironiile (dar nu-mi cereţi imposibilul!), sperându-i (nu ştiu dacă v-a plăcut chestia asta) să-l ţină cât mai mult, pentru că are ale naibii de multe chestii de spus, cele mai multe frumoase, altele uimitoare, iar unele de-a dreptul imposibil de mature.
Primul post pe blog l-a scris despre pasiunea lui pentru muzica rock, cea adevărată (mai am puţin şi-i scot Metallica din cap). Asta ţine de caracter şi de ADN. A învăţat acorduri la chitară singur, după lecţiile de pe youtube. Culmea e că îi ies foarte bine. Iar asta ţine de voinţă. Îmi place de tipu' ăsta. (Băiatu' lu' tata!)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)