Casa cu încălzire prin tablouri

Un  prieten s-a dus să petreacă sărbătorile de iarnă la țară, într-o casă pe care nu prea o folosea, el fiind adept al civilizației urbane. S-a întors a doua zi, după ce a dârdâit o noapte de frig, cu toate calorifere electrice pe care le-a cărat de la Iași.

A petrecut sărbătorile în oraș, oarecum deziluzionat, dar hotărât să găsească o soluție de căldură în casa de la țară. Pentru că mă consideră un meseriaș în domeniu (o fi de la cei 20 de ani pe care i-am lucrat în administrație şi gospodărie comunală?) m-a rugat să-i spun ce variantă de încălzire ar avea, dar care să nu-l pună pe drumuri după ștampile și instalatori (el fiind un om ocupat) şi să nu-l coste mult instalarea și întreținerea (el nefiind nepot de șeic arab).

Dacă nu vrei să te preocupe încălzirea poți alege să stai în frig. În cazul ăsta ai cel puțin trei avantaje: nu te costă căldura, nu trebuie să ai grijă de instalația de încălzire și nu mai bagi frigiderul în priză, pentru că la 0-5 grade Celsius mâncarea se conservă foarte bine.

Sunt, desigur, şi câteva dezavantaje. Nu mai poți intra pe Facebook pentru că unele aparate, cum ar fi calculatorul, nu funcționează bine în frig (și umezeală). De asemenea, noaptea dormi în pijamale (pentru că porți mai multe) peste care pui paltonul. Ar mai fi micul inconvenient că nu mai poți face baie, ba chiar nici duș, ca să nu prinzi țurțuri sau chiar să rămâi înghețat, ceea ce ți-ar limita considerabil numărul gradelor de libertate. Nu mai povestesc despre faptul că vei căpăta o interesantă paloare vineție şi vei înghiți mai multe pastile decât un spital de front. Există șansa, totuşi, să prinzi primăvara, pentru că noi, oamenii, am supravieţuit unor glaciaţiuni. Dacă nu, măcar vei fi descoperit de savanţii mileniului 5, vei fi împăiat şi dus la muzeul cu ciudăţenii.

Dacă, în schimb, îţi place căldura, în sensul că ai bucuria de a te dezbrăca într-o cameră caldă după ce ai venit din iarna geroasă de afară, atunci ai nevoie de o sursă de încălzire.

Soluţii sunt multe, fiecare cu avantajele şi dezavantajele sale. La unele eficienţa energetică e mai mare, dar necesită costuri şi eforturi iniţiale (avize, aprobări, autorizaţii, proiecte, modificări tehnice) considerabile. La altele, e mai uşor de cumpărat sursa de încălzire, dar te omoară factura la utilităţi.

Dacă eşti branşat la sistemul public, înseamnă că foloseşti echipamentul cu care a fost dotat apartamentul din construcţie, aşa că treaba ta este doar să plăteşti cheltuiala de încălzire şi să te rogi să nu fie vreo avarie pe reţea. Se poate evita "distracţia" cu defecţiunea dacă se programează din timp verificarea şi repararea tuturor reţelelor din bloc dar, să fim serioşi, câtă lume are grija asta în lunile de vară?

În cazul în care eşti o fire mai independentă sau locuieşti într-o casă te grăbeşti să-ţi montezi o centrală termică individuală, pe gaze sau pe lemne. Vă spun sigur: centrala pe lemne nu merge la bloc.

De ce aveţi nevoie? Avize, autorizaţii, instalaţie separată, centrala propriu-zisă, cota de gaz şi un instalator meseriaş priceput, cinstit şi treaz. Ce avantaj ai? Nu te doare capul că se sparge ţeava de căldură în subsol, dacă stai la bloc. Chestia e că tot trebuie să plăteşti reparaţia, că aşa spune legea. Adică plăteşti şi ce consumă centrala ta (curent, gaz) dar şi cheltuielile comune ale instalaţiei de încălzire din bloc. Dar te invidiază vecinii, burghezule!

Mai sunt, desigur, şi alte soluţii. În principal sunt soluţii de avarie, pentru încălzire locală. Începând de la sobele pe lemne care s-au construit pe vremea comunismului zgârcit, până la radiatoare electrice, cu ulei sau cu halogen (!), sobe pe gaz sau chiar aeroterme, care chiar sunt foarte ieftine. Din păcate, cam toate au consumuri care se măsoară în kilowaţi (mulţi kilowaţi) dar mai au şi alte păcate: randament scăzut, sunt periculoase de folosit fără supraveghere, zgomot sau lumină prea puternică (încercaţi să dormiţi într-o cameră încălzită de un radiator cu halogen!), fluctuaţii mari de temperatură ambiantă.

De curând a apărut o nouă soluție pe piața confortului termic. La noi e nouă, pentru că în alte țări se folosește pe scară largă.

Panourile radiante sunt foarte ușor de instalat (2-4 șuruburi prinse în perete), nu necesită avize, nu emană noxe periculoase, sunt sigure în exploatare, pot fi programate, unde mai pui că vin şi într-o gamă variată de forme estetice. Panoul radiant poate avea mai multe dimensiuni sau forme dar pot fi  şi obiecte funcţionale – oglinzi sau decorative – tablouri. Ce ziceți de un peisaj tropical care chiar emană căldură? Rețineți: http://www.panouriradiante-incalzire.ro/

Mai multe despre ce înseamnă şi cum funcţionează panourile radiante, în filmuleţul următor:

Dacă a rămas ceva neclar nu ezitați să cereți sfatul distribuitorului.

Deci, principiul este că panourile despre care vorbim emit un soi de radiații care fac bine organismului, care încălzesc mobila și pereții camerei, au consum energetic redus şi nu ocupă mult spațiu. Pot fi așezate pe podea, agățate de perete sau lipite de plafon, funcție de cum are chef proprietarul. Fiecare cameră poate avea propriul panou radiant (sau mai multe), iar acestea funcționează independent, după nevoi. Care e marele lor dezavantaj? Nu sunt apreciate de oamenii conservatori, opaci la noile descoperiri tehnice, care nu au încredere în soluții ieftine și la îndemână. Încă o dată: http://www.chibzuintza.ro/incalzire-panouri-radiante-infrarosu/

Eu cred că o să-mi iau unul cu oglindă. O să-mi încălzească fața, iar apoi o să mă flateze: "Ce zâmbet cald ai azi, șefu'! Radiezi, nu alta!"

De fapt, îi voi alege pe cei care mă aleg

Campania e aproape de final și deja mi-am conturat câteva opțiuni. Nu-mi fac iluzii că salariul mediu va ajunge la 2000 de euro la Crăciunul viitor, dar nici nu vreau să-l mai aud pe Celentano spunând poezii.
Iată, deci, cum arată partidul/candidatul care va primi votul meu:
1. Este creștin ortodox. Nu am nimic cu celelalte credințe, dar fiecare votează cum îi cere conștiința. Fiecare are dreptul să creadă în ce dorește, însă eu cred în religia creștin-ortodoxă, că așa e în familia mea. De peste 1000 de ani.
2. Susține familia tradițională, formată din mamă, tată și copii. Nu aia compusă din klingonieni, macaci sau saboți de frână. E treaba fiecăruia cum se joacă sub plapumă și nu judec eu asta, dar căsătoria e treabă respectabilă.
3. Nu e contaminat cu Soros. Atenție! Stigmatul se ia prin parale, nu prin pupat la poză, ca să-i calmez și pe activiștii OMG-ONG.
4. Oprește tăierile pădurilor. Este o mare problemă de mediu și vor trece secole să se repare ce s-a distrus acum. Schweinhopferii să taie la ei acasă, pe mine nu mă impresionează deloc că și-au pus GPS la camioane.
5. Ajută firmele românești, care plătesc taxe și impozite în țară, nu pe cele străine, care șmenuiesc profitul și-l cară peste hotare.
6. Instituie demnitatea națională pentru întreg poporul și pentru fiecare român. Șmecherii care ne mai consideră sclavii Europei să fie taxați atât de drastic încât să le fie frică să mai încerce. Popoarele lumii și-au dat seama ce goale sunt lozincile așa-zișilor democrați și aleg patriotismul.

Nu cer mult. Doar șase lucruri, dar pentru mine sunt foarte importante. Sunt foarte importante și pentru familia mea. De asemenea, cred că sunt foarte necesare țării și poporului nostru. Pentru că înseamnă că poporul este stăpân pe țara lui, iar asta trebuie să respecte toată lumea.

Vreau să știu dacă sunt tâmpiți

Dragă senatorule/dragă deputatule.

Știu că vă răspund cu întârziere, dar m-am tot gândit ce doresc să vă spun.

Mi-ați tot scris, cam o dată la patru ani, și m-a impresionat tonul cald și omenia din cuvintele voastre. Sincer, sunt singurele scrisori pe care le-am primit în poștă și nu sunt facturi sau reclame. Ne adunam cu toții în jurul scrisorii voastre și ne minunam de câte lucruri nemaipomenite veți face pentru noi, dacă vă votăm.

Scăderea șomajului, creșterea (tuturor) salariilor, dezvoltarea agriculturii, protecția mediului (păduri și reducerea noxelor), autostrăzi și câte și mai câte... Citeam scrisorile voastre cu ochii umezi de emoție și spuneam: „Ce oameni destoinici și cumsecade!”

Trecea apoi ziua alegerilor, schimbați pufoaica colorată din campanie cu SUV-ul negru și vă mai vedeam la sărbătorile naționale, la tribună, cum vă pișați pe noi cu boltă. Al naibii guvern, voi doreați să faceți bine țării, numai el venea și spunea că e criză, că nu sunt bani, că nu putem s-o ducem mai bine că se duce țara de râpă. Când ne apucam să înjurăm guvernul ne arăta cum avem cea mai mare creștere economică din Europa, de pe Pământ și chiar din Univers. Ciudat, în buzunarele noastre creșteau doar găurile.

Dragă senatorule/dragă deputatule.

Când ați început să mă păcăliți aveam 22 de ani. Acum, mă apropii de 50 și tot perioade de criză am traversat. Am avut tăieri de salarii, ne-ați pus cartela la sănătate, ați crescut (absolut) toate prețurile și leul nu mai face un ban. Dar am răbdat ca se stabilizeze economia și voi să lucrați în liniște pentru bunăstarea noastră. Nu prea ați reușit. Ba chiar, aș spune, dimpotrivă. E mai rău ca atunci când ați luat puterea. De-acuma mă gândesc că se apropie pensia, dacă o mai apuc sau dacă mai am ce apuca.

Mă gândeam să vă cer măsuri și legi care să ne facă viața mai ușoară, dar cred că nu e prima dată când vi se cere asta și tot degeaba.

Vreau un singur lucru: să scrieți în Constituție că este obligatoriu ca toți cei care dețin demnități publice să facă anual un control psihiatric și un test de inteligență, iar rezultatele să fie publice. Așa cum e și declarația de avere. Să scrie acolo dacă aveți vreo nevroză, paranoia sau dependență de sex. Dacă aveți IQ sub 50, atâta puteți și nimic mai mult. Ca să știm și noi care e treaba cu voi, nu sunteți în stare sau sunteți niște șmecheri cu tupeu, puși pe căpătuială.

A, și mai vreau ceva. Știu că vă faceți obligații într-o parte și-n alta, dar vă rog eu frumos: NU MAI PUNEȚI CRETINI ȘI CURVE ÎN FUNCȚII DE CONDUCERE!