sâmbătă, 28 martie 2009
vineri, 27 martie 2009
La granita de rasarit a libertatii
Cunosc, ca oricine din zona aceasta a tarii, o parte a realitatilor din Moldova (rrepublica). Ca om care n-a vizitat acest tinut niciodata, retinand doar contacte sporadice cu reprezentantii micului comert basarabean, am considerat povesti relatarile despre regimul din “republica”. Atat timp cat nu m-au afectat direct, n-am considerat necesar sa am o opinie despre excesele si practicile nedemocratice ale conducerii de stat din fosta republica sovietica.
Insa, in momentul in care unul dintre prietenii mei a fost retinut in arestul militiei basarabene, fiind acuzat de o gainarie marunta, mi se pare de neacceptat si o consider o amenintare directa la adresa mea. Il cunosc pe Radu Popescu de ani de zile. Nici in ratacirile cele mai aberante n-as putea crede ca s-ar putea cobori la a face vreuna din magariile puse in carca de militia sovietica de pe partea trista a Prutului. In afara faptului ca este un om de cuvant, este si un bun profesionist in domeniul sau, ceea ce imi atrage o admiratie considerabila asupra sa.
Mi-am inchipuit ce as fi simtit daca eram in locul lui in momentul in care sergentul Ghenadi se juca, cinic, cu pistolul pe masa. Ce as fi putut spune, ce as fi putut face, in conditiile in care nu stiu care sunt limitele abuzurilor politienesti din Moldova comunista? Te gindesti: „I-am deranjat cu vreun lucru la care ei tin mult si eu nu mi-am dat seama? Au de gind sa ma raneasca, doar ca sa ma convinga sa fac ceva, cine stie ce?” Ajungi, pana la urma, dupa ore de neliniste, sa te intrebi daca vei avea o moarte usoara sau vor fi zile lungi de suferinta si teroare. Poate parea psihotic ceea ce imi inchipui, aici la doar cateva zeci de kilometri de locul acela, aflandu-ma de ani buni intr-un zona in care drepturile exista, iar politia nu mai e demult o sperietoare, poate chiar dimpotriva...
Am incercat, apoi, sa gasesc explicatii pentru gestul autoritatilor moldovenesti. Ca sunt mai irascibile, odata ce se apropie alegerile, ca puterea comunista isi simte procentele scazand, ca a fost doar un abuz izolat al unor politai ametiti de vodca si puseuri nationaliste sau chiar ca a fost o confuzie pe care o regreta si acei politisti odata ce si-au dat seama pe ce parte sta adevarul.
N-a trecut mult si am auzit ca niste oficiali romani, reprezentanti ai Consiliilor Judetene din Iasi si din Vaslui au fost intorsi de la granita ca ultimii traficanti. Puteam banui ca filorusii de la putere au un dinte impotriva autoritatilor romanesti inca de cand au interzis difuzarea programului roman de televiziune pe teritoriul basarabean. Dar de aici si pana a genera atitudini lipsite de demnitate, cum a fost interdictia aratata oficialilor romani, credeam ca mai e cale lunga. Ca sa fie si capacul pus, sunt cateva ore de cand niste cetateni romani, care nu dovedeau o optiune politica vizibila, au fost coborati din tren la Albita, interzicandu-li-se intrarea pe teritoriul Republicii Moldova. Mi-am adus aminte de filmele in care gestapovisti plini de cruzime verificau trenurile in cautare de spioni si arestau pe oricine li se parea suspect. Oare cat mai au pana acolo?
Poate ca ar trebui sa ne luam gandul de a mai vizita o vreme Moldova. Insa ma gandesc la cei care au rude acolo si care vor trebui sa suporte o separare care nu se stie cat va dura. Sunt familii mixte care isi vad, dintrodata, rupte relatiile prin masurile josnice ale unei puteri anacronice. Sunt oameni care au afaceri cinstite pe cele doua maluri ale Prutului si vor avea pierderi pe care nu le va acoperi nimeni. N-ar fi demn sa acceptam asa ceva, dupa doua decenii de la falimentul comunismului mondial.
Pe de alta parte, suntem cetateni europeni. Suntem si un stat mambru al NATO, cu toate drepturile si obligatiile care decurg din acrest statut. Atat timp cat ne integram in piata de consum stabilita in capitalele vestice, de multe ori in paguba agriculturii nationale, atat timp cat suferim curbele de sacrificiu impuse de restrictiile bugetare ale unei crize de care nu suntem vinovati, mi se pare corect ca sefii politici ai acestor organisme internationale sa ia in discutie agresiunile la adresa cetatenilor romani si sa ceara statului moldovean sa-si revina, sa permita libertatea si democratia pe teritoriul sau si sa ceara scuze de la cei pe care i-a nedreptatit. As fi in stare sa pun pariu premiul de la Loto contra a doua sticle de vodca veritabila, ca nu vom vedea asa ceva. Ceea ca ne va face sa fim umiliti de doua ori.
Acum doua saptamani, presedintele Ungariei dorea sa survoleze teritoriul tarii noastre la bordul unui avion militar. A fost oprit, in mod justificat, insa a intrat in tara ca un simplu cetatean din Europa. Nu l-a impiedicat nimeni sa ia parte la manifestari care sunt pentru noi cel putin la fel de semnificative precum sarbatoarea unirii din martie 1918.
Am senzatia ca evoc fatalitatea ciobanului mioritic. De oricare parte a sulitei ne vom afla, tot noi vom fi cei batuti si umiliti. Nu ne asculta nimeni, pentru ca suntem un stat de mana a doua, cu conducatori de mana a doua, cu europarlamentari de mana a doua, cu organizatii civice de mana a doua, cu opinie publica de mana a doua, dar suntem cea mai rabdatoare natie, stare care nu-i chiar o calitate, aici, la granita de rasarit a libertatii.
Insa, in momentul in care unul dintre prietenii mei a fost retinut in arestul militiei basarabene, fiind acuzat de o gainarie marunta, mi se pare de neacceptat si o consider o amenintare directa la adresa mea. Il cunosc pe Radu Popescu de ani de zile. Nici in ratacirile cele mai aberante n-as putea crede ca s-ar putea cobori la a face vreuna din magariile puse in carca de militia sovietica de pe partea trista a Prutului. In afara faptului ca este un om de cuvant, este si un bun profesionist in domeniul sau, ceea ce imi atrage o admiratie considerabila asupra sa.
Mi-am inchipuit ce as fi simtit daca eram in locul lui in momentul in care sergentul Ghenadi se juca, cinic, cu pistolul pe masa. Ce as fi putut spune, ce as fi putut face, in conditiile in care nu stiu care sunt limitele abuzurilor politienesti din Moldova comunista? Te gindesti: „I-am deranjat cu vreun lucru la care ei tin mult si eu nu mi-am dat seama? Au de gind sa ma raneasca, doar ca sa ma convinga sa fac ceva, cine stie ce?” Ajungi, pana la urma, dupa ore de neliniste, sa te intrebi daca vei avea o moarte usoara sau vor fi zile lungi de suferinta si teroare. Poate parea psihotic ceea ce imi inchipui, aici la doar cateva zeci de kilometri de locul acela, aflandu-ma de ani buni intr-un zona in care drepturile exista, iar politia nu mai e demult o sperietoare, poate chiar dimpotriva...
Am incercat, apoi, sa gasesc explicatii pentru gestul autoritatilor moldovenesti. Ca sunt mai irascibile, odata ce se apropie alegerile, ca puterea comunista isi simte procentele scazand, ca a fost doar un abuz izolat al unor politai ametiti de vodca si puseuri nationaliste sau chiar ca a fost o confuzie pe care o regreta si acei politisti odata ce si-au dat seama pe ce parte sta adevarul.
N-a trecut mult si am auzit ca niste oficiali romani, reprezentanti ai Consiliilor Judetene din Iasi si din Vaslui au fost intorsi de la granita ca ultimii traficanti. Puteam banui ca filorusii de la putere au un dinte impotriva autoritatilor romanesti inca de cand au interzis difuzarea programului roman de televiziune pe teritoriul basarabean. Dar de aici si pana a genera atitudini lipsite de demnitate, cum a fost interdictia aratata oficialilor romani, credeam ca mai e cale lunga. Ca sa fie si capacul pus, sunt cateva ore de cand niste cetateni romani, care nu dovedeau o optiune politica vizibila, au fost coborati din tren la Albita, interzicandu-li-se intrarea pe teritoriul Republicii Moldova. Mi-am adus aminte de filmele in care gestapovisti plini de cruzime verificau trenurile in cautare de spioni si arestau pe oricine li se parea suspect. Oare cat mai au pana acolo?
Poate ca ar trebui sa ne luam gandul de a mai vizita o vreme Moldova. Insa ma gandesc la cei care au rude acolo si care vor trebui sa suporte o separare care nu se stie cat va dura. Sunt familii mixte care isi vad, dintrodata, rupte relatiile prin masurile josnice ale unei puteri anacronice. Sunt oameni care au afaceri cinstite pe cele doua maluri ale Prutului si vor avea pierderi pe care nu le va acoperi nimeni. N-ar fi demn sa acceptam asa ceva, dupa doua decenii de la falimentul comunismului mondial.
Pe de alta parte, suntem cetateni europeni. Suntem si un stat mambru al NATO, cu toate drepturile si obligatiile care decurg din acrest statut. Atat timp cat ne integram in piata de consum stabilita in capitalele vestice, de multe ori in paguba agriculturii nationale, atat timp cat suferim curbele de sacrificiu impuse de restrictiile bugetare ale unei crize de care nu suntem vinovati, mi se pare corect ca sefii politici ai acestor organisme internationale sa ia in discutie agresiunile la adresa cetatenilor romani si sa ceara statului moldovean sa-si revina, sa permita libertatea si democratia pe teritoriul sau si sa ceara scuze de la cei pe care i-a nedreptatit. As fi in stare sa pun pariu premiul de la Loto contra a doua sticle de vodca veritabila, ca nu vom vedea asa ceva. Ceea ca ne va face sa fim umiliti de doua ori.
Acum doua saptamani, presedintele Ungariei dorea sa survoleze teritoriul tarii noastre la bordul unui avion militar. A fost oprit, in mod justificat, insa a intrat in tara ca un simplu cetatean din Europa. Nu l-a impiedicat nimeni sa ia parte la manifestari care sunt pentru noi cel putin la fel de semnificative precum sarbatoarea unirii din martie 1918.
Am senzatia ca evoc fatalitatea ciobanului mioritic. De oricare parte a sulitei ne vom afla, tot noi vom fi cei batuti si umiliti. Nu ne asculta nimeni, pentru ca suntem un stat de mana a doua, cu conducatori de mana a doua, cu europarlamentari de mana a doua, cu organizatii civice de mana a doua, cu opinie publica de mana a doua, dar suntem cea mai rabdatoare natie, stare care nu-i chiar o calitate, aici, la granita de rasarit a libertatii.
marți, 17 martie 2009
Imi vine sa le sparg capul, in termeni diplomatici
Presedintele Ungariei nu ma respecta. Sunt cetatean european de doi ani si doua luni si nu mi se pare in regula sa fiu tratat precum un vasal peste care pot trece hoardele cu carnea sub sa si buzduganul in mana, cand au chef de paranghelie.
Treaba asta e o chestie intre mine si el, nu priveste restul lumii si probabil voi muri neimpacat ca n-am apucat sa-i zic de la obraz ce cred eu despre presedintii care se distreaza de ziua nationala a statului care ii plateste leafa prin tari straine.
Tot asa de mult pot sa ma mai deranjeze presedintele ucrainean pentru povestea cu Insula Serpilor, cel italian ca ne confunda natia, sau cel american ca trebuie sa platesc eu oalele sparte de parintii crizei din patria lui iubita.
Cum suneam, este intre mine si ei si oricine altcineva poate avea alt punct de vedere, fara a ma simti obligat in vreun fel sa reactionez, sa aprob sau sa dezabrob alta opinie.
Ce ma deranjeaza cu adevarat nu e lipsa de respect prezidentiala, ci lipsa de demnitate si bun-simt civica. Aia care spune ca de ce ne-am purtat asa urat cu vecinul si nu l-am lasat sa vina cu bombardierul peste noi, de parca ar survola ograda lui, de-acasa. Nu stiu tratatele internationale, sau uzantele sau alte maimutareli diplomatice, dar cred ca nu e niciuna care sa permita unui sef de stat strain sa zboare cum vrea mansa lui peste cimpiile si padurile patriei, calare pe un avion militar echipat cu armament si munitie, in vreme de pace. Chiar daca ar exista, mi se pare ca ar trebui sa schimbam rapid aceasta regula si sa cerem sa fim respectati ca popor.
Cu atat mai revoltatoare mi se pare atitudinea unor ziaristi si lideri de opinie, care condamna gestul autoritatilor romane de a nu permite sa se intample o astfel de aroganta ungureasca. Foarte bine i-au facut! Imi pare rau ca l-au lasat sa intre cu masina. Puteau sa-l tina in vama cam cat tin vamesii maghiari tirurile romanesti, ca sa nu se ascunda cumva printre badigarzii lui vreunul din cei care se distreaza injunghiind sportivi romani prin baruri.
Cum poti sustine, tu, roman cu buletin, ca ala avea dreptate sa vina asa peste noi. Ce resorturi neintelese iti pun in miscare bielele-manivelele din capatana aia de deontolog, sa tii partea strainului care te jigneste. Trec peste semnificatia politica a faptului ca presedintele ungur vine in mijlocul comunitatii maghiare chiar in preajma zilei sale nationale. Trec si peste framantarile revansarde ale unora dintre liderii politici mai huni de felul lor. Dar nu pot trece peste reacţia a presei, interesata mai mult de activitatile nocturne ale Mihaelei Radulescu decât de provocarea mizerabila pe care ne-a oferit-o vecinul de la apus.
Presa, poreclita uneori opinie publica, ar trebui sa reprezinte vocea poporului ridicata impotriva autoritatii, in cazul unui abuz. Daca presa aceasta spune ca autoritatile romane au gresit in raport cu nesimtirea de 15 martie, vorbind in numele meu si al familiei mele si al tuturor celor pe care ii cunosc si care au fost indigati, inseamna ca sunt un mare cretin, lipsit de orice urma de demnitate si chiar mi-e rusine ca ma numesc roman.
Sa presupunem ca presedintelui roman (nu sunt fan al niciunui presedinte roman, din toti cati au fost) i-ar fi venit pe chelie sa plece cu MIG-ul la plimbare pe deasupra Panoniei. Ce reactii ar fi avut oficialii straini? Ce reactii ar fi avut presa bastinasa? Cum s-ar mai fi grozavit pe ei liderii politici maghiari dinauntrul si din afara granitelor unguresti! La noi nu e bine, nu e frumos sa-i batem obrazul celui care e lipsit de simturi la noi acasa.
M-as fi asteptat, poate nu la o critica de genul celei pe care o scriu aici, dar la una de bun-simt, demna, care sa-mi respecte punctul de vedere si care sa ceara oficialitatilor maghiare sa se trezeasca din visele haiducesti si sa prezinte scuze poporului roman, pe care l-a umilit la 161 de ani de la Revolutia de la 1848, revolutia libertatilor nationale a lui Cuza, Balcescu si Avram Iancu.
Treaba asta e o chestie intre mine si el, nu priveste restul lumii si probabil voi muri neimpacat ca n-am apucat sa-i zic de la obraz ce cred eu despre presedintii care se distreaza de ziua nationala a statului care ii plateste leafa prin tari straine.
Tot asa de mult pot sa ma mai deranjeze presedintele ucrainean pentru povestea cu Insula Serpilor, cel italian ca ne confunda natia, sau cel american ca trebuie sa platesc eu oalele sparte de parintii crizei din patria lui iubita.
Cum suneam, este intre mine si ei si oricine altcineva poate avea alt punct de vedere, fara a ma simti obligat in vreun fel sa reactionez, sa aprob sau sa dezabrob alta opinie.
Ce ma deranjeaza cu adevarat nu e lipsa de respect prezidentiala, ci lipsa de demnitate si bun-simt civica. Aia care spune ca de ce ne-am purtat asa urat cu vecinul si nu l-am lasat sa vina cu bombardierul peste noi, de parca ar survola ograda lui, de-acasa. Nu stiu tratatele internationale, sau uzantele sau alte maimutareli diplomatice, dar cred ca nu e niciuna care sa permita unui sef de stat strain sa zboare cum vrea mansa lui peste cimpiile si padurile patriei, calare pe un avion militar echipat cu armament si munitie, in vreme de pace. Chiar daca ar exista, mi se pare ca ar trebui sa schimbam rapid aceasta regula si sa cerem sa fim respectati ca popor.
Cu atat mai revoltatoare mi se pare atitudinea unor ziaristi si lideri de opinie, care condamna gestul autoritatilor romane de a nu permite sa se intample o astfel de aroganta ungureasca. Foarte bine i-au facut! Imi pare rau ca l-au lasat sa intre cu masina. Puteau sa-l tina in vama cam cat tin vamesii maghiari tirurile romanesti, ca sa nu se ascunda cumva printre badigarzii lui vreunul din cei care se distreaza injunghiind sportivi romani prin baruri.
Cum poti sustine, tu, roman cu buletin, ca ala avea dreptate sa vina asa peste noi. Ce resorturi neintelese iti pun in miscare bielele-manivelele din capatana aia de deontolog, sa tii partea strainului care te jigneste. Trec peste semnificatia politica a faptului ca presedintele ungur vine in mijlocul comunitatii maghiare chiar in preajma zilei sale nationale. Trec si peste framantarile revansarde ale unora dintre liderii politici mai huni de felul lor. Dar nu pot trece peste reacţia a presei, interesata mai mult de activitatile nocturne ale Mihaelei Radulescu decât de provocarea mizerabila pe care ne-a oferit-o vecinul de la apus.
Presa, poreclita uneori opinie publica, ar trebui sa reprezinte vocea poporului ridicata impotriva autoritatii, in cazul unui abuz. Daca presa aceasta spune ca autoritatile romane au gresit in raport cu nesimtirea de 15 martie, vorbind in numele meu si al familiei mele si al tuturor celor pe care ii cunosc si care au fost indigati, inseamna ca sunt un mare cretin, lipsit de orice urma de demnitate si chiar mi-e rusine ca ma numesc roman.
Sa presupunem ca presedintelui roman (nu sunt fan al niciunui presedinte roman, din toti cati au fost) i-ar fi venit pe chelie sa plece cu MIG-ul la plimbare pe deasupra Panoniei. Ce reactii ar fi avut oficialii straini? Ce reactii ar fi avut presa bastinasa? Cum s-ar mai fi grozavit pe ei liderii politici maghiari dinauntrul si din afara granitelor unguresti! La noi nu e bine, nu e frumos sa-i batem obrazul celui care e lipsit de simturi la noi acasa.
M-as fi asteptat, poate nu la o critica de genul celei pe care o scriu aici, dar la una de bun-simt, demna, care sa-mi respecte punctul de vedere si care sa ceara oficialitatilor maghiare sa se trezeasca din visele haiducesti si sa prezinte scuze poporului roman, pe care l-a umilit la 161 de ani de la Revolutia de la 1848, revolutia libertatilor nationale a lui Cuza, Balcescu si Avram Iancu.
joi, 12 martie 2009
joi, 5 martie 2009
Oldies, but goldies
Noua putere mituieste oamenii PSD cu bani publici ca sa plece din posturi
Ziarul de Iasi Data publicarii: 26/03/2005
Prefectul i-a dat un mare premiu secretarului general al Prefecturii ca sa elibereze postul.
Prefectul l-a premiat pe secretarul general al Prefecturii ca sa poata scapa de el. Radu Prisacaru i-a reprosat in numeroase rinduri secretarului general, Tudor Leonte, deficiente in activitate. Cu toate acestea, Leonte a primit luna
trecuta un salariu de merit echivalent cu 15% din indemnizatia sa lunara. "I-am acordat acest salariu de merit ca un fel de «netezire» a despartirii de dumnealui. In viitoarea sa functie va avea un salariu mult mai mic decit cel actual", a explicat prefectul. Tudor Leonte are un salariu tarifar de aproape 27 milioane lei. La acesta se adauga indemnizatia de dispozitiv si sporul de vechime, ambele echivalente cu 25% din salariul tarifar. Impreuna cu cele 4 milioane lei cit reprezinta salariul de merit, Leonte a cistigat luna trecuta aproximativ 44,5 milioane lei brut, cu 9 milioane mai mult decit prefectul.
Radu Prisacaru a anuntat ieri inaintarea catre PNA a primului dosar al unui fost director din administratia PSD. Prefectul a refuzat categoric sa mentioneze insa numele acestuia. "Am primit informatii ca PSD a recomandat directorilor de institutii deconcentrate sa faca scandal cit mai mare daca se pune problema inlocuirii lor din functie. Eu insa vreau sa-i vad pe cei care au fraudat statul in spatele gratiilor. Saptamina viitoare vom prezenta un prim caz, al unui fost director care a adus prejudicii statului", a spus Prisacaru. (Alex ZANOAGA)
Ziarul de Iasi Data publicarii: 26/03/2005
Prefectul i-a dat un mare premiu secretarului general al Prefecturii ca sa elibereze postul.
Prefectul l-a premiat pe secretarul general al Prefecturii ca sa poata scapa de el. Radu Prisacaru i-a reprosat in numeroase rinduri secretarului general, Tudor Leonte, deficiente in activitate. Cu toate acestea, Leonte a primit luna
trecuta un salariu de merit echivalent cu 15% din indemnizatia sa lunara. "I-am acordat acest salariu de merit ca un fel de «netezire» a despartirii de dumnealui. In viitoarea sa functie va avea un salariu mult mai mic decit cel actual", a explicat prefectul. Tudor Leonte are un salariu tarifar de aproape 27 milioane lei. La acesta se adauga indemnizatia de dispozitiv si sporul de vechime, ambele echivalente cu 25% din salariul tarifar. Impreuna cu cele 4 milioane lei cit reprezinta salariul de merit, Leonte a cistigat luna trecuta aproximativ 44,5 milioane lei brut, cu 9 milioane mai mult decit prefectul.
Radu Prisacaru a anuntat ieri inaintarea catre PNA a primului dosar al unui fost director din administratia PSD. Prefectul a refuzat categoric sa mentioneze insa numele acestuia. "Am primit informatii ca PSD a recomandat directorilor de institutii deconcentrate sa faca scandal cit mai mare daca se pune problema inlocuirii lor din functie. Eu insa vreau sa-i vad pe cei care au fraudat statul in spatele gratiilor. Saptamina viitoare vom prezenta un prim caz, al unui fost director care a adus prejudicii statului", a spus Prisacaru. (Alex ZANOAGA)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)